Viața fără Facebook. Cum am renunțat la rețelele de socializare.

Am primit astazi un guest post interesant de la Bogdan Doicin, guest post pe care va invit sa-l parcurgeti integral. El povesteste cum e viata lui acum dupa ce a renuntat definitiv la toate retelele de socializare online cand a simtit ca devine dependent de ele. E un articol care ridica multe semne de intrebare (sau cel putin asa ar trebui) tuturor acelora (including me) care petrec mult prea mult timp socializand pe internet.

În ziua de astăzi, Social Media a devenit extrem de cunoscută și de utilizată printre noi încât Abraham Lincoln ar fi spus, dacă ar fi știut, că sunt trei lucruri de care nu putem scăpa: moartea, taxele și Social Media. Facebook-ul a explodat la noi în țară de puțin timp (eu știam de el de prin 2008) și, odată cu creșterea în popularitate a rețelei sociale a lui Mark, au apărut și altele care, mai mult sau mai puțin, reprezintă variații de Facebook și/sau Facebook nișat: Twitter-ul este echivalentul în 140 de caractere al actualizării status-ului de pe Wall, LinkedIn-ul este Facebook nișat pe zona profesională iar Youtube-ul îl poți forța să devină un hibrid între Facebook și blog prin celebrul video blog. 

Există un motiv principal pentru care Social Media a devenit atât de celebră: e fun și provoacă, până într-un anumit punct, dependență. Aplicațiile de mobil ale acestora sunt la mare modă și căutare și nu de puține ori am văzut persoane care-și verificau Facebook-ul de 10-15 ori la fiecare 3-4 ore. Și eu făceam la fel, însă în momentele în care aveam timp liber (sau timpi morți, cum vreți să îi spuneți).

Așteptam vreun profesor la școală și aveam 15 minute libere? Ia hai o tură ‘pă’ Facebook să vedem cine ce a mai postat. Dacă postam eu ceva, era nebunie: cine a comentat? Câte like-uri am primit? Răspunde-le la comentarii. Precum și alte lucruri de micromanagement  în Social Media de bază. Mark precum și ceilalți antrprenori din această breșă au găsit o modalitate excelentă de a exploata o parte nivelului al treilea al piramidei lui Maslow.

În timp, la mine apăru o mică problemă: deși aceste pagini nu îmi afectau munca (deoarece am suficient autocontrol cât să separ afacerile de plăcere), începuse să afecteze partea de timp liber. Timp liber care, în porții mici sau mari, se adună. Și, deși aveam circa 300 de prieteni din care la 280 dădusem unsubscribe pentru că mă săturasem să le citesc spamurile, pozele cu pisicuțe și lucrurile inutile, tot dura ceva iar informațiile (mai utile) pe care le citeam erau precum timpul liber: se adunau, puțin câte puțin. Și cum orice lucru practicat des devine obișnuință…

Prin martie (încă) anul acesta, primesc de la un prieten acest articol. L-am citit am zis că e fain și apoi l-am dat uitării. De fapt, cred că mulți care l-au citit l-au dat uitării și și-au văzut de treaba lor. În mintea mea, atunci, nici gând nu aveam să calc pe urmele celui care a îndrăznit să facă un asemenea gest de sfidare la adresa societății moderne utilizatoare de calculator. 

Datorită unor evenimente care au avut loc în această toamnă și pe care nu le menționez aici, am căutat din nou articolul de mai sus și l-am citit, mai atent, de câteva ori. Țin minte că am alocat circa două ore citirii și recitirii acestuia. Apoi am luat decizia ca să aștept să vină ziua mea, pentru ca să văd câte 60 de urări de aniversare am primit. Am răspuns fiecăreia, iar a doua zi am decis să șterg conturile de Facebook, Twitter, LinkedIn, FourSquare (deși am fost utilizator înfocat al acestei rețele) și Zonga și… să văd ce se întâmplă.

M-am dezabonat de la majoritatea newsletter-urilor trimise le e-mail, păstrându-le pe cele legate de domeniul meu și pe cele de la câteva site-uri de poker și poker coaching Totuși, planul meu nu era să mă izolez complet. Acum mai citesc acest blog și vreo câteva ale unor jucători de poker. Am primit ceva mici tachinări prietenești de la Ana, care îmi prevedea faptul că o să renunț la net și, în curând, la curentul electric. J/K.

Au trecut 2 saptamani de la marea debarasare nu m-am mai uitat înapoi. Pentru că, sincer vă spun, nici nu le simt lipsa. Prima consecință este faptul că mi-am recuperat o mare parte din timpul liber și din capacitatea creierului de a se odihni, pentru că am scăpat de o cantitate mare de informații care, uitându-mă în urmă, nu m-a ajutat prea mult. Am scăpat și de droaia de hatereală și spurcăieli blogosferice care îmi aduceau doar multă energie negativă. Spurcăielile la spurcăieli, eu la vin fiert. Fair enough.

Modificările nu se opresc aici. Am început ca să fiu mai sociabil și să acord mai multă atenție discuțiilor cu prietenii mei în Leon Caffé, la o cană de vin fiert cu coji de portocală. Gândul cicălitor de ”ce-o mai fi pă Facebook” care mă bântuia în subconștient a dispărut. Partenerii de conversație par, la rândul lor, mai in the moment.

Ceea ce mă face să mă simt mai apropiat de ei, să-mi dau seama de ce îmi sunt prieteni în viața reală. Iar amintirile reale, care vor intra în mintea și sufletul cuiva, sunt legate întotdeauna de viața reală. Nu o să-ți aduci aminte ce frumos a fost când ai dat like unei poze cu două pisicuțe drăguțe, dar îți vei aduce aminte cum te-ai plimbat prin centrul Sibiului cu prietenii și te întrebai cum puii tăi ajungeți acasă în Constanța pentru că nu aveți niciun ban.

Mi-am dat seama că discuțiile de pe Facebook cu alte persoane (unele cu care nu am prea avut treabă sau pe care chiar nu le-am întâlnit vreodată) făceau parte din categoria de timp pierdut cu un folos minim și care nu îmi aducea nimic. Pe cei care sunt sceptici vreau să îi întreb dacă mai e nevoie să discuți pe Facebook cu un prieten cu care te poți vedea oricând. E drept că se poate întâmpla cazul în care acel prieten să fie plecat temporar altundeva și că mai vorbești din când în când cu el, dar nu e mai dulce revederea cu acea persoană, după, să zicem, 4 luni, timp în care fiecare și-a văzut de treaba lui? 

Renunțarea la cele de mai sus m-a făcut mai productiv. Am mai mult timp atât pentru teză cât și pentru a juca poker și în ambele domenii merg precum câinele celor de la Guess Who: tot mai sus. Pentru că sunt mai odihnit, mă pot concentra mai mult și mai bine asupra la ceea ce fac.
Am două ore libere, pe care le petrec recitind un referat sau un articol și făcând eventuale mici modificări, aducându-i acei 5% care-l fac mai valoros. Sau încep pokerul mai devreme și joc mai mult. Nu sunt decât două ore pe zi, dar pe termen lung aceste schimbări fac diferența.

Până acum, decizia mea de a deveni Social Media Amish s-a dovedit a fi una inspirată. Am renunțat la o sursă de informații multe și aproape inutile. Bonduiesc mai bine cu persoanele din jur și timpul petrecut împreună este mai plăcut, se apropie mai mult de ceea ce englezii denumiresc quality time. Știu mai bine ce vreau să fac și unde vreau să ajung în viață și mi-am găsit metode mult mai plăcute de petrecere a timpului liber. Și acesta e numai începutul.

Am citit destule articole despre efectele Social Media asupra omului. Fiecare prezintă diferite statistici, rezultatele diferitor cercetări și folosesc un limbaj mai degrabă științific. Nu e nimic în neregulă cu acest fapt, dar niciun articol nu precizează cauza pentru care Facebook-ul funcționează.
Creierul uman, în mod inconștient, nu face diferența dintre realitate și simulare. O discuție cu un prieten sau un comentariu pe Facebook reprezintă o metodă de îndeplinire a nevoii intrinsece de socializare. Și pentru că este mult mai ușor să comentezi la o fotografie a unui prieten decât să îl suni să îl vezi în realitate, interacțiunea pe internet a căpătat amploare, pe cheltuiala interacțiunii reale. Eu cred că renunțarea la Facebook un pas mare și important în a avea relații interumane de o calitate mai bună. 

Sunt curios care dintre voi a avut gânduri asemănătoare cu ale mele și cine s-a gândit vreodată să ia contul de Facebook (și de alte rețele sociale) de coarne și să îi trântească delete-ul în cap.

Related Post

34 Thoughts on Viața fără Facebook. Cum am renunțat la rețelele de socializare.

  1. Nu folosesc facebook decat pentru blog! Mai aflu informatii, mai dau un share mai citesc o grozavenie! Imi place sa cred ca il folosesc educativ si in mod util. Nu ma conversez nici nu postez chestii din viata privata si nici nu am un cont pentru prietenii mei …
    Cred ca facebook nu e daunator cat timp stii care e scopul lui si te folosesti de el si nu “el de tine”

      1. Sincer nu tin minte :)) cred ca de 1 an jumate cam asa … Oricum mi-am facut tarziu si doar fiindca lumea ma tachina ca nu am facebook si ay cat te mai promovezi pe reteaua de socializare! Ceea ce nu e chiar fals doar ca trebuie sa iti si placa …

    1. Facebook-ul e una dintre necesitatile unei fiinte rationale,la fel ca hrana fizica ,spalatul, somnul ,plimbarea ,serviciul,( s,a) si nu in ultimul rand,ba chiar in primul, legatura cu divinitatea ,de saptezeci de ori cate sapte pe zi ,deci mereu ce faci sa stii ca te vede Dumnezeu,fiind prezent in noi ca scanteie divina,o busola spre tinta vietii noastre.Mark,tatal Facebook-ului.este ca noi toti parte din CREATIA  DIVINA, i se cuvine cinste si respect si ajutor pentru a fi in asentimentul tuturor de folos ,nu folosit si aruncat la groapa istoriei.De gasim informatii si comentarii negative ,acest lucru constituie un semnal de alarma si liberul arbitru va functiona deliberat :ASTA NU E BINE ! NU E FRUMOS ! NU E UMAN ! EU NU FAC ! DECI, TRAIASCA FACEBOOK-UL !

  2. Eu folosesc retelele sociale pentru promovare, cvasi-profesional adica. Nu am timp de like-uri la pisicutze, de stat pe chat, samd. Pe undeva cred ca toti care se plang ca le mananca prea mult timp statul pe FB (mai putin care si-au facut o profesie din asta) nu au inteles ca depinde de ei cand pui punct small talk-urilor virtuale.

    1. Da, ai dreptate. Eu ma pot numi norocos pentru ca nu am lasat FB-ul sa interfereze cu treburile serioase, dar in momentul cand iti intra in obisnuinta si genereaza emotii (ne)intrarea pe el, lucrurile devin mai grele.

  3. Eu nu am avut cont pe nici o retea de socializare pana acum FIX un an 🙂 Acum un an, in decembrie, mi-am facut cont pe Facebook si mi-am deschis blogul. De vreo 6-8 luni am cont si pe Pinterest si acum cochetez cu ideea sa-mi trag si-un Twitter in portofoliu. Cu toate astea, marturisesc cu mana pe inima ca nu m-a luat valu’, nu m-a prins isteria. Pot sa traiesc bine-mersi si fara Facebook. De fapt, eu nici macar n-a configurat netul pe telefon (desi telefonul stie sa faca si de-astea). Eu consider ca e important sa tragi o linie, sa impui niste limite – in ziua de azi tehnologia si nevoie de falsa socializare au evoluat mana-n mana si atat de mult incat daca esti fanatic ai putea sa-ti primesti update-urile si pe ceasul de mana sau pe talpa de la pantof. Ideea e sa stii sa spui “stop” si sa separi cumva lucrurile – calculatorul e cu munca si, in pauze, socializarea, telefonul e pentru vorbit si sms-uri, iesirile sunt pentru prieteni adevarati si pentru privit oamenii in ochi, nu pentru dat check-in 🙂

  4. Eu n-am citit articolul, fiindca titlul spune tot.
    Si nici macar n-am la ce sa renunt. Candva, prin facultate, aveam un cont de Hi5. Intr-o zi mi-am pus de prea multe ori intrebarea “Oare cine a mai intrat pe profilul meu?”, astfel incat m-am enervat singur si am sters contul.
    De-atunci n-am mai avut nicio treaba cu retelele de socializare.

    P.S. Daca, in schimb, o sa ai si un guest-post despre renuntarea la adictia pentru jocuri pe calculator, atunci promit sa fiu foarte atent. 😀

    1. Mi-ai dat o idee de articol. Si eu a trebuit sa investesc ceva pentru a dependenta de jocuri. Nu ma pricep la WoW. E prea puternic 😀

  5. Am considerat din prima ca internetul in exces dauneaza grav personalitatii si socializarii. Cu toate acestea, dependenta m-a cuprins pe nesimtite pana in culmea obsesiei cand nu ma linisteam daca nu deschideam calculatorul. Dar, ca orice dependenta, i-am pus capat brusc chiar daca efectele abstinentei au fost simtite o perioada scurta.
    Astazi, cred ca petrec mai putin de 2 ore/zi si asta numai ptr a-mi luat informatiile folositoare ptr job sau ptr pasiunile mele. Si aici am doar cateva site-uri (la care sunt abonata pe FB), cu prietenii din strainatate “vb” pe mail si ma feresc sa “navighez”. Telefonul e numai ptr vorbit iar la cumparaturi merg cu prietenele si mereu ma opresc la cate o cafea.
    Stau si ma intreb: cum m-a prins dependenta cand viata reala e atat de frumoasa si scurta?

      1. imi place sa nu urmez spiritul de turma in general, si cu toate ca toti prietenii si colegii mei au, chiar si unchii mei:)) care au o varsta inaintata au, eu nu am si nici prin cap nu imi trece! mi se pare o pierdere de timp!

  6. Nu-mi plac masurile radicale de niciun fel. Am cont de Facebook, pe care stau cateva minute pe zi. Sunt extrem de selectiva cu prietenii pe care ii accept, urmaresc cativa oameni.

    Nu am telefon ‘destept’ si nu intentionez sa iau, asa ca, atunci cand se termina munca online, se termina si statul cu ochii beliti la calculator. Daca ies din casa, sunt ‘deconectata’.

    Si eu prefer sa stau la o poveste reala, decat pe social media, mai ales ca nu toti oamenii care-mi sunt dragi sunt pe online atat de mult. Am si o retea de situri de bibilit, plus forumuri pe care sa discut, carti de citit etc.

    Se poate sta pe FB moderat, doar pentru a vedea ce-ti mai face un fost coleg. La fel cum poti sa joci ceva pe comp si sa nu te transformi intr-un zombie dependent de jocul in cauza. Totul porneste de la auto-control.

    Deci da, am cont de FB si nu intentionez sa-l inchid. Dar stiu sa-l folosesc cate putin si sa-mi vad de munca si de viata.

  7. Mi-am sters facebook`ul de cand m-am impacat cu iubitul meu. Prea multe certuri din cauza lui. De cand nu mai am facebook ma declar multumita, si nu`mi lipseste absolut nimic.

  8. Refunosc ca si eu m-am gandit dar am inceput sa reunut treptat si nu de tot, intru mai rar si atunci pentru episoade scurte.Oricum sunt ocupata asa ca nu am timp.Sunt totusi multi care desi ies cu prietenii in oras tot cu telefonul in nas sunt si de aceea in epoca asta nebuna nu mi-am pus net pe telefon..iti vine sa crezi..nu am net pe telefon:D Mi-e mai bine asa 😀 Dar din pacate munca ma ”obliga” sa-l pun asa ca de la anul nu va mai fi asa bine ptr ca voi avea mereu tentatia in buzunar…

  9. Mie mi se pare foarte greu sa renunt la retelele de socializare(in special faceook). Mi se pare ca pierd multe daca il inchis, cand spun asta ma refer la faptul ca nu aflu de anumite evenimente, nu de viata personala a unora:))

    1. N-am profil pe fb si mi se spune ca nu exist. Asa e?

      Singura care recunoaste ca fb are o utilitate, restul care au comentat sunt in faza de negare a dependentei:))

  10. Retelele virtuale de socializare altereaza parte din functiile psihice. Cum anume? Pai in viata reala orice interactiune dintre x si y, simpatia, antipatia si restul emotiilor sunt urmare a chimiei dintre cele doua persoane. In lumea virtuala se lucreaza exclusiv cu propriile proiectii. Adica: daca eu spun cuvantul "mar" sau pun o poza cu un mar pentru mine are o insemnatate particulara, un gust, un miros, un moment cand il mananc, un context, etc. Pentru alta persoana are complet alte reprezentari, alte proiectii. Mai concret, pot pune o poza cu mine in fata unui teatru impreuna cu niste persoane. Altcineva, conform proiectiei proprii poate crede ca eu merg la teatru cu prietenii..fals! poate eram intamplator si cei din poza erau doar simplii colegi de munca. Sau, fosta prietena ma vede razand intro poza cu alta femeie..isi poate inchipui ca am o noua relatie, ei bine poate era doar un flirt si eu mimam buna dispozitie de dragul conjuncturii. Sau, chipurile tin legatura cu foste relatii amicale, colegiale, ne dam…like, ne lasam…comment si fara sa ne dam seama ne mintim pe noi insaine ca avem prieteni, cand de fapt nu este nimic. Uneori e bine sa lasam mortii acolo unde sunt. Retele virtuale ne fac prosti si inchisi in proiectiile proprii. Ne inhiba abilitatea de a face un schimb real de informatii cu ceilalti. Inhiba instanta suprema care decide cel mai bine si corect gradul de calitate, potentialul de evolutie al unei relatii: chimia si comunicarea inconstienta. Este infantil sa crezi ca daca vezi in profilul virtual o sumedenie de pasiuni comune intro lista esti compatibil cu acel om. Orice om care a trait si real stie ca viata ofera suprize de proportii si le face mult mai bine decat am putea noi calcula grade de compatibilitate in excell. La fel cum un consumator de droguri este el cu propria lui imaginatie, la fel consumatorul de socializare virtuala devine dependent de propria lui proiectie asupra oamenilor, de aici efectul de drog. Schimbul informational si chimic real este ciuntit automat o data cu dezvoltarea emotionala alterata. Nu ai cum sa te mai dezvolti emotional cand tu traiesti doar tu cu propria ta proiectie si emotia ta asociata acelei proiectii. Noi oameni suntem desenati sa fim fiinte sociale..reale.  Observam asa zisele cupluri care incep online. Fiecare se duce la intalnire cu alt gust si alta imagine a conceptului de mar. In timp realitatea demonstreaza ca unu vrea mere verzi si acre, celalat vrea mere galbene si dulci. Va recoamand un episod din South Park "You have 0 friends" despre FB unde a fost o replica memorabila: "Who is stronger, you or your profile?" Si ca sa fiu putin rautacios..daca am avut un moment special cu cineva foarte drag, de ce as imparti cu juma de internet asta? Asta inseamna ca mai mult conteaza pentru mine sa.."vada lumea" decat sa valorizez cu adevarat momentul. Istoria ne-a aratat ca tot ce e de pret se tine la loc de pret si are caracter exclusivist. Evident, a nu se lua ad literam:) nu vorbim despre afaceri, promovari de produse si servicii, etc.  Ii felicit maxim pe toti care nu au cont pe asa ceva si ii admir si mai mult pe cei care au avut puterea sa se lase. 

  11. Acum vreo luna de zile am hotarat sa imi inchid si eu contul de Facebook. Cam aceleasi motive pe care le-ai exprimat si tu mai sus. Am mai avut alte tentative inainte, dar reveneam la cont, insa acum nu mai simt nevoia sa il redeschid. Avem nevoie de o viata linistita, cu oamenii dragi in realitate alaturi de noi si nu de barfa, ipocrizie si dependenta. Felicitari pentru decizie, by the way 🙂

  12. Eu am facut-o!Am renuntat..
    I ‘m feeling so Good!!!
    Deci se poate trai fara Facebook sau alte retele de socializare.Asa mai “deschizi” ochii,daca cineva iti duce dorul si te cauta.Eu i’am “deschis” si…nu m’a cautat nimeni ,pana la urma -1 prieten din cei 100.000(exemplu) nu e paguba :)))

  13. Nu am cont si sunt mandru de mine, a nu se intelege gresit. Am observat ca nimeni nu vorbeste despre impactul negativ care il are Facebook-ul asupra societatii si a vietii sociale mai ales pe termen lung, facebook pe langa altele (fara sa enumerez) e raspunzator direct pentru declinul si controlul maselor si a societatii actuale. O sa dau cateva exemple concrete : din cauza fb-ului sunt mai multe despartiri, certuri, incertitudini si chiar divorturi intre cupluri, – copiilor li se inoculeaza idei gresite si nesanatoase inca de mici, – realitatea se estompeaza, lumea isi traieste si incearca sa isi reconstruiasca o viata falsa si ireala de dragul unor aprecieri total false si irelevante, fara corespondent in viata real, dorinta de a te vinde de a te afisa, de a fi si tu alaturi de alte milioane de oamenii o mica vedeta, si cel mai rau dupa parerea mea.. – Fcaebook-ul creaza sociopati asta pe termen lung e o problema reala, nimeni nu o vede. Nu vreau si nu tin mortis sa fiu diferit si nici nu intentionez sa fie asa, dar sunt profund uimit de ce 80% dintre oamenii nu sunt constienti de aceste realitati, eu chiar ma mir. Dar macar daca ar fi doar atat, pe langa asta facebook iti monitorizeaza viata personala permanent si iti inoculeaza idei diferite cu scopul de a te manipula, sa nu mai vorbesc de marketing. plus ca la nivel de interfata tot ce vezi pe facebook sunt oameni disperati cu postari disperate care vor sa iasa din anonimat, bulshitu ca am facebook sa raman in contact cu prietenii e cea mai proasta forma de justificare posibila (defapt ai facebook sa nu ramai in contact cu ei, pentru ca toocmai asta te impiedica sa ii vezi real sa traiesti o experienta impreuna cu si alaturi de ei, ca te holbezi la monitor nu e decat o amagire a unei vieti false pe care ti-o auto impui) cu toate astea dragilor, 90% din oameni au facebook. Din pacate nu poti controla un om ,doi, trei, dar poti controla o masa enorma de oameni cu usurinta.

Leave a Comment