Tired. Reinvented. Ready.

Nu știu dacă este sindromul post-concediu  dar după aproape 10 zile de mers la serviciu continuu (da, fără nicio zi liberă între) mă simt obosită psihic. Dorm ziua mult, seara la fel și a două zi mă trezesc mai obosită ca ziua precedentă. Nu mă mai pot concentra la nimic și uneori simt că întâmpin dificultăți în a purta o conversație coerentă cap-coadă. Am nevoie de week-endul care vine ca de aer.  

time to move on

Mi-e dor de zilele din facultate când o puteam ține lungă săptămâni în șir fără să dorm mai mult de 2-3 ore pe noapte. Ba unde mai pui că aproape în fiecare seară dănțuiam prin vreun club (de roacheri) din capitală și a doua zi dimineață puteam purta discuții deschise la seminarii. Nu vreau să scriu iarăși un articol despre cum se simte trecerea anilor, despre cum se stinge pasiunea și determinarea, nu doar pentru că o să fiu mâine "acuzată" de catre colegi ca scriu articole melancolico-depresive ci pentru că pur și simplu nu vreau să mă mai simt așa.  

Aș vrea să-mi găsesc hobby-uri noi și am început prin a-mi cumpăra o cameră noua foto care o să sosească mâine și despre care abia aștept să vă povestesc. Nu știu multe despre fotografie, știu doar că sunt unele imagini care-mi taie respirația și îmi transmit emoții mai puternice decât ar putea s-o facă o poveste scrisă în cele mai șlefuite metafore. Nu îmi imaginez că o să devin fotograf profesionist, nici nu-mi propun asta, vreau doar să mă regăsesc și în altceva decât în rutina cu care m-am obișnuit până la epuizare. 

Nu știu dacă este târziu dar vreau să încep și o reorientare profesională și cum nu întrevăd o nevoie acerbă de filosofi și filologi în următorii 20 de ani ar trebui să mă mișc repede. Nu regret facultățile alese, au fost alese cu sufletul și le-am făcut cu drag, doar că regret că nu am fost suficient de matură încât să-mi păstrez pasiunile pentru timpul liber și să-mi aleg să aprofundez în facultate un domeniu ceva mai practic.  Nu mai am nervi și timp pentru alti 3-4 ani petrecuti pe bancile vreunei facultati dar la ceva cursuri m-aș inscrie. Cursuri de programare, de rețelistica (cisco), de grafică și design. 

Prind foarte repede noțiunile tehnice legate de calculatoare (am învățat Photoshop-ul în două zile, mă rog în câteva ore dacă stau să le adun) așa că nu mi-ar fi deloc greu. Problema e că aș vrea să fac niște cursuri unde chiar să învăț ceva că de diplome care nu mă ajută la nimic sunt sătulă. Știu însă că din păcate multe dintre cursurile de formare profesională de la noi din țară sunt făcute "ca să fie" pentru oameni care lucrează deja în domeniu și le mai cere pe la serviciu o diplomă, două în plus pentru un salariu mai mare sau pentru a putea rămâne încadrat pe post. Mi-ar plăcea să găsesc un internship la o companie mare, aș și plăti pentru el dacă aș ști că oamenii de acolo sunt bine pregătiți și o să învăț ceva

 Dacă știți astfel de cursuri în București sau Ploiești, cât durează și cât costă, lăsați-mi datele în comentarii sau pe mail. I want to reinvent myself. Am început să îmi dau seama câtă dreptate avea Steve Jobs în discursul lui în care spunea că dacă ne trezim mai multe zile la rând nemulțumiți de ceea ce suntem și de punctul în care ne aflăm, suntem pregătiți pentru schimbare. And I know I am.

Related Post

12 Thoughts on Tired. Reinvented. Ready.

  1. Eu o sa ma apuc acum din toamna de cursuri de ffotografie, grafica publicitara si la final webdesign. Ma chibui de anul trecut sa le incep dar nu s-au potrivit lucrurile.Acum insa se potrivesc de minune. Ca si o activitate mai placuta ma gandesc sa fac un curs de ikebana .. eram pasionata de mica de aranjamentele florale:D Sunt nebuna stiu.. dar imi place. Nu pot sa-ti recomand inca cursurile ptr ca nu le-am inceput , daca apuc sa le incep inaintea ta imi dau cu parerea daca merita s aincepi unde le voi face si eu 😀

  2. In aceeasi situatie sunt si eu. Ma seaca faptul ca am facut 17 ani de scoala degeaba ca nu ma ajuta la nimic. Nu exista joburi in domeniul meu. 🙄

  3. Despre noptile pierdute din anii tineretii si eu pot spune ca am o nostalgie. Orice ar fi, timpul nu se reintoarce si e bine cand e petrecut la momentul potrivit din viata. Orice ai face mai tarziu decat e timpul, nu mai are farmecul potrivit. Il faci cu frustrare, il faci la nervi, il faci ca sa nu ramai restant si sa nu zici ca n-ai facut si lucrul ala in viata. Sunt adepta lucrurilor facute la timpul si momentul potrivit.
    Despre diplome:
    Am si eu un catastif de diplome pe care le-am tot pastrat cu gandul oricarui om chivernisit ca acestea iti vor folosi candva. Dar si vremurile se schimba. Unele iti pot spune ca nu mai au nici o valabilitate nici macar de hobby daramite ca ai facut o calificare.
    Despre schimbari
    Internshipuri hm, hm, una spun unele persoane si alta e adevarul. Si la aceste internshipuri daca ai face mici anchete iti vei da seama ca acele persoane nu sunt alese intamplator. Din pacate, din nefericire.
    Se mai intampla cate o pleasca sa nimeresti la ceva pe bune. Dar asta inseamna munca asidua si perseverenta in cautari si sa analizezi foarte bine ofertele.
    Pana la urma pentru prinderea unui contract bun, pe bune de nu trebuie sa ai adevarate calitati de detectiv, macar daca te bagi la ceva sa stii la ce te astepti sau macar nu mai participi, decat sa iti faci sperante si sange amar.
    Pentru independenta si pentru satisfactia muncii tale, ca sfat, dar sa nu il iei de bun, si oricine ar citi acest comment, ar fi sa faci ceva pe cont propriu.
    Ca tot l-ai pomenit pe Steve Jobs de la o idee ingenioasa poate deveni o idee geniala – in cazul sau – creand imperii si porti deschise pentru viitor.
    Dar sa devenim putin mai pamanteni, o mini afacere, un PFA, o firma, chiar si cu un venit minim pentru un inceput iti poate da o satisfactie mult mai mai mare a muncii tale, a efortului depus in scoli, a ambitiilor si nu in ultimul rand al experientei in munca pentru altii, carora le-ai oferit rezultate. Si de ce n-ai face-o pentru tine?
    Mult succes Ana!

  4. In primul rand trebuie sa te gandesti bine ce ai vrea sa faci pe viitor…un curs de specializare iti deschide niste orizonturi, dar nu te invata tot, trebuie sa continui tu sa te specializezi singura, prin munca asidua.
    E bine ca ai simt practic, iti va fi de ajutor. Totusi nu spune nimanui ca ai invatat Photoshopul in 2 zile, ca-ti va rade in nas (avem noi posturi de grafician scoase la concurs si vin numai din astia care ne spun ca au invatat Photoshopul intr-o seara, doua… le inchidem usa in nas, desigur…noi cautam profesionisti, nu amatori).
    Cisco e interesant, dar ai nevoie si de niste cunostinte anterioare de fizica pentru a-l intelege… in plus, pentru a deveni administrator de retea ai nevoie si de multe alte cunostinte, pe care le acumulezi din practica si mult studiu individual. Eu am facut modulele 1 si 2 din Cisco, plus curs de retelistica in facultate, si uitandu-ma la administratorii de retea din jurul meu mi-am dat seama ca stiu doar o mica farama din ceea ce stiu ei…
    Ideea e ca daca esti open-minded poti invata orice, important e sa-ti placa si sa doresti sa-ti doresti un viitor in directia asta.
    De exemplu eu am invatat o multime de lucruri de-a lungul timpului, prin natura meseriei mele si le-am predat altora – am facut cursuri de instruire pentru altii (de la programare, operare PC, grafica 2D, 3D, retelistica, frigotehnie, marketing, comunicare in afaceri, pedagogie, psihopedagogia adultului, psihopedagogia copilului, psihopedagogia copilului cu dizabilitati, predare adaptata la nevazatori, project management, biologie, chimie, fizica, matematica, engleza, franceza… etc. etc…). Sunt subiecte pe care le-am aprofundat in mai mult de 2 zile… si le-am intors pe toate partile, ca sa ii pot invata si pe altii…
    Asa ca eu iti doresc succes in orice drum ti-ai alege sa urmezi, doar sa tii cont ca drumul specializarii e lung si anevoios, asa ca e foarte important sa-ti placa, sa nu renunti pe la jumatate.

  5. Foarte faina traba cu fotografia! Si eu cochetez cu ea si imi place la nebunie. Si eu am tot zis sa ma inscriu la niste ursuri, dar nu am facut-o pana acum…dar poate intr-o zi ma voi mobiliza ;). Sau vorba ta, imi cumpar o carte :))! Sa iti recomand cursuri, sincer, nu stiu,dar iti doresc bafta cu fotografia, daca iti place ;)!

  6. Este, este! Crunt sindrom!
    Succes in ale fotografiei!
    Si eu de vreun an si ceva mi-am cumparat un aparat si de atunci ba surprind in stanga, ba in dreapta. E o ocupatie frumoasa, reconfortatna.

  7. Nu poti rezolva o problema daca gandesti la nivelul la care ea a fost creata.

    Esti plictisita de rutina: cauta rezolvarea la sursa problemei. De ce esti plictisita de rutina? Dig deeper. Etc, etc.

    Trateaza cauza, nu efectul.

    Altfel, aparatul foto o sa fie cu tine pentru o perioada scurta, pana dispare hype-ul.

  8. Oboseala asta poate fi din cauza faptului ca munca pe care o faci nu te mai atrage, ca te gandesti tot mai des la o schimbare.
    Pana atunci, pune mana pe aparatul foto si incanta-ne cu poze. Asa te vei relaxa si vei vedea lumea altfel.

  9. Si noi suntem cam in aceeasi situatie. 
    Noi am inceput sa iesim seara, dupa ce se mai racoreste, cu bicicletele si facem cateva ore de oras, iar apoi filme. Anyway, vacanta asta e numai pentru leneveala, mancat si iar leneveala :D, oricum, pana la Craciun nu mai pupam vacanta asa ca profitam acum :))).

Leave a Comment