Tag: prieteni

E in regula daca nu mai suntem prieteni

În mod normal nu aș mai aborda subiectul ăsta pentru că știu că fiecare are părerile lui legate de ceea ce înseamnă prietenie doar că ieri m-am confruntat cu o situație care m-a făcut puțin arici ceea ce, trebuie să mărturisesc, nu s-a mai întâmplat de ceva vreme. Am învățat să iau lucrurile așa cum sunt și să nu mă agit decât atunci când știu că situația sau persoana respectivă merită. Dacă nu, nu. Nu e tragedie, nu e capăt de lume și nu trebuie să fim prieteni cu toți pe care îi cunoaștem sau cu care am fost prieteni la un moment dat. Prietenia e genul ăla de relație care trebuie alimentată constant cu combustibil pentru a o menține vie. E ca într-o relație romantică, dacă nu faci mici gesturi cu care s-o întreții, în timp se erodează.  

Revenind la situația de ieri. O tipă s-a mutat acum un an și jumătate din Ploiești în București. Fix la un an după ce m-am mutat eu. În Ploiești fusesem colege și prietene bune, ieșeam des, ne spuneam chestii, ne cunoșteam și pe față și pe dos. După ce m-am mutat eu în București am înțeles că nu mai puteam ieși la fel de des, dar de comunicat comunicam la fel de des, că doar d-aia s-a inventat telefonul mobil, facebook-ul și alte tool-uri dedicate comunicării la distanță. 

Activitati in aer liber

De la un timp singurele activități în aer liber pe care le mai fac, și alea destul de sporadic, sunt câte un grătar sau picnic și lenevitul pe plajă la mare. Mi-ar fi plăcut să fiu mai activă în marele outdoor dar din păcate nu prea sunt genul să mă arunc de pe poduri cu coarda sau să iau muntele pieptiș. Am avut câteva peripeții prin natură la viața mea așa că prefer să nu mă aventurez prea mult în sălbăticie, și, să fiu sinceră, nici adrenaline junkie nu prea sunt.  

Mi-ar plăcea să mă plimb cu bicicletă, dar în parc cozile sunt infinite la închiriat biciclete și să-mi cumpăr una nu-mi permit din motive de spațiu. Iar dacă mă ambiționez și îmi iau inima în dinți să aștept la coadă minim două ore, între copii care țipă și seniori care îmi strănută în ceafă pentru o bicicletă, o iau pentru o oră de dat târcoale prin parc înainte și înapoi.

Prin oraș nu mă duc pentru că nu sunt sinucigașă și nici nervi destul de tari nu am. Și asta nu pentru că nu știu să merg pe bicicletă, căci, așa cum vă povesteam acum ceva timp, am început să pedalez pe una încă din fragedă copilărie. La munte am încercat o dată să mă plimb cu bicicleta dar la ce simț al orientării am eu m-am pierdut pe acolo și abia mi-am găsit drumul înapoi. 

Mi-am adus aminte ca am avut la un moment dat un coleg de munca care era pasionat de airsoft. Avea pusti, pistoale, haine cu camuflaj tot ce trebuie. Avea o intreaga colectie de arme si accesorii de airsoft. Omul se ducea din cand in cand cu prietenii la poligoane amenajate si se impuscau acolo toata ziua.

Salut, ma ajuti si pe mine cu ceva?

Azi mă enervează oamenii care știu doar să ceară fără să dea nimic în schimb. Acei "prieteni" care apar doar atunci când au nevoie de ajutorul tău și după ce își ating scopul dispar precum măgarul în ceață. Adică nah, ok, suntem foști colegi, vecini, camarazi de bere, ce vreți voi, dar în ultimii ani nu am mai avut absolut nicio legătură în afara unui like din an în Paște pe Facebook, dar eu nu vin la tine să te pisălogesc să mă ajuți cu nu știu ce chestie doar așa, pentru că știu că tu poți. 

Și să vă dau și un exemplu concret, căci observ că-n ultimul timp mă simt foarte confortabil să fac asta pe blog, parcă încet-încet, s-au mai înlăturat din blocajele de acum ceva vreme de când m-au pălit epifaniile că nu mai pot scrie în largul meu despre nimeni și despre nimic și am postat articolul ăsta

Cele mai dragi cadouri

Da, știu, a trecut ziua mea de vreo 2 săptămâni, dar având în vedere că Mai este luna mea (știați că personajul Candy din anime-ul cu același nume era născut tot în mai? Cât de mândră m-am simțit după ce am vizionat episodul în care Candy își sărbătorea ziua în luna florilor.), o să profit de ocazie și o să vă povestesc despre cele mai frumoase cadouri.

Nu sunt toate primite cu ocazia zilei de naștere dar, hei, asta le face să fie și mai prețioase și mai interesante. Topul este aleatoriu alcătuit, toate îmi sunt la fel de dragi și chiar nu aș putea să le departajez într-un fel. 

În anul 3 de facultate o colegă a plecat cu Work and Travel în SUA. A stat acolo pe perioada verii și a lucrat cred că la Mcdonalds dacă îmi aduc bine aminte. Unul dintre marile mele visuri este să ajung în San Francisco, să conduc un Beetle sau o decapotabilă roșie (una în stilul anilor `60) și să traversez cu ea Golden Gate Bridge. 

Despre acest vis i-am tot povestit colegei, cum îl am eu încă din copilărie și că într-o zi cu siguranță o să ajung acolo. Toamna când s-a reîntors la facultate, alături de o pereche de șosete funky (fix cum îmi plac mie, cred că aveau ceva cap de văcuță, funny oricum) mi-a dat și o fotografie făcută la Golden Gate Bridge pe care scria "Sere was here" (despre istoria nickname-urilor mele puteți citi aici). Nu vă închipuiți cât de fericită am fost! 

Viața fără Facebook. Cum am renunțat la rețelele de socializare.

Am primit astazi un guest post interesant de la Bogdan Doicin, guest post pe care va invit sa-l parcurgeti integral. El povesteste cum e viata lui acum dupa ce a renuntat definitiv la toate retelele de socializare online cand a simtit ca devine dependent de ele. E un articol care ridica multe semne de intrebare (sau cel putin asa ar trebui) tuturor acelora (including me) care petrec mult prea mult timp socializand pe internet.

În ziua de astăzi, Social Media a devenit extrem de cunoscută și de utilizată printre noi încât Abraham Lincoln ar fi spus, dacă ar fi știut, că sunt trei lucruri de care nu putem scăpa: moartea, taxele și Social Media. Facebook-ul a explodat la noi în țară de puțin timp (eu știam de el de prin 2008) și, odată cu creșterea în popularitate a rețelei sociale a lui Mark, au apărut și altele care, mai mult sau mai puțin, reprezintă variații de Facebook și/sau Facebook nișat: Twitter-ul este echivalentul în 140 de caractere al actualizării status-ului de pe Wall, LinkedIn-ul este Facebook nișat pe zona profesională iar Youtube-ul îl poți forța să devină un hibrid între Facebook și blog prin celebrul video blog.