Tag: job

3 tool-uri gratuite de Project Management pentru firmele mici

Fie că ești la început și tocmai ți-ai deschis o firmă, sau ai deja o firmă mică, pentru o mai bună organizare internă a proiectelor soft-urile de Project Management sunt un must și nu o fiță. Am întâlnit persoane care lucrau la firme mici și își organizau task-urile în Google Sheets. Bine, decât deloc orice formă de organizare e bună, dar când sunt soluții mult mai eficiente care nu challenge-uie bugetele firmei în niciun fel, de ce să nu apelăm la ele?  

Acest articol e dedicat firmelor mici pentru care o investiție în soft-uri ca JIRA sau Rally nu și-ar găsi justificarea. O să fac un articol și cu tool-uri de project management eficiente pentru companiile mari. 

Așadar, revenind, lucrezi într-o firmă mică ca pm și simți cum proiectele nu se termină niciodată la timp? Nu ai controlul pentru că angajații se fofilează în a-ți trimite raportul ăla pe mail pe care tot îl soliciți în ședințe? Sau poate ești un angajat care te-ai săturat să scrii povești în mail-urile cerute de șef cu statusul proiectelor, si vrei pur și simplu să îți organizezi mai bine task-urile împreună cu colegii tăi? Pentru tine am făcut acest research, am căutat cele mai bune tool-uri free, le-am instalat, le-am testat și ți-am făcut un review cu pro și cons. Ca să știi ce să alegi. Inițial am testat 7 tool-uri, am făcut printscreen-uri, dar apoi am realizat că urma să iasă un Godzilla de articol, și m-am limitat la 3 dintre ele. Dacă sunt doritori, o să revin și cu celelalte tool-uri testate într-un articol viitor. 

Ce face si cat castiga un Business Analyst in Romania?

Am lucrat aproape 2 ani pe această poziție în 2 companii diferite și întotdeauna eram întrebată atunci când spuneam ca ce lucrez: dar ce face un business analyst? Sună foarte fancy, știu. Dacă m-ați întreba dacă e, aș spune că e și nu e. În primul rând o să le luăm pe rând, ce trebuie să știe un BA, în ce domenii se poate aplica, ce face concret și cât câștigă pentru asta. 

Business Analystii sunt solicitați în departamentele de IT. Astfel că pentru a putea performa în acest domeniu îți trebuie cunoștințe tehnice solide. În funcție de cerințele postului, de middle sau de senior, de regulă pentru poziția asta nu se acceptă junioratul, adică să te ia de la 0. Da, o să vedeți probabil anunțuri cu junior business analyst, dar o să vedeți ca la cerințe sunt specificate cunoștințele pe care trebuie să le ai și experiență de minim 2 ani în domeniu. Deci e junior, dar nu prea.

Acum ce înseamnă cunoștințe tehnice solide? Nu e de ajuns să știi să instalezi un windows, să învârti fișiere de excel sau să știi care e diferența dintre hardware și software. De fapt, dacă m-ați întreba pe mine eu aș recomanda această poziție celor cu studii în domeniul automaticii, calculatoarelor și al ciberneticii. Eu care am studii exclusiv în domeniul umanistic, m-am adaptat destul de greu și în ambele job-uri am ajuns în punctul în care task-urile și înțelegerea lor îmi depășeau expertiza. 

“Puiule”, tu cand te angajezi?

Probabil vi se pare o glumă proastă sau o situație excepțională, însă din păcate eu cunosc cel puțin 5 persoane care au schimbat prefixul (da, cu 3 nu cu 2) și care încă nu au un job. Adevărat, nu prieteni apropiați, ci mai degrabă cunoștințe sau foști colegi de facultate, dar da, credeți sau nu astfel de situații sunt frecvente. M-am tot gândit că poate nu au job pentru că au afacerea lor căreia își dedică timpul, sau că au un hobby care s-a transformat pe parcurs într-o sursă de venit sau că, doamne-ajută, or fi descoperit piatră filozofală și acum nu mai au nevoie să muncească pentru bani căci astfel de valori lumești nu le mai împlinesc existența.

 Dar nu, singurul real motiv pentru care aceștia stau încă pe spatele părinților e că … "nu au găsit de muncă". Da, și dau din umeri așa neștiutori, ca și cum ei au depus cele mai mari eforturi din lume să se angajeze și soarta le-a fost de-a dreptul potrivnică și nu au reușit sub nicio formă să găsească ceva. Stau și mă gândesc cum ar fi să fiu eu în locul părinților respectivi.

Nu e intotdeauna un lucru rau sa nu stii ce vrei de la viata

Am crescut majoritatea  dintre noi influențați de sfaturile părinților, iar unul dintre cele mai des întâlnite era acela că e bine să știm ce vrem de la viață. Sfat care, evident, se referea la  cariera pe care urma sa ne-o alegem. Încă de mici aceștia încearcau să ne influențeze cumva drumul și să luăm, din punctul lor de vedere, cele mai bune decizii. Mama mea este educatoare. Asta face de când avea 19 ani. Așa erau vremurile atunci, ieșeai dintr-o școală cu o meserie sau profesie și cu ea rămâneai si cel mai probabil în aceeași situație se regăsesc și părinții voștri.  

Astfel că, mânată de propriile aspirații, mama și-a dorit dintotdeauna ca eu să fiu profesoară. Tata la fel. Am urmat liceul cu profil uman, am terminat facultăți de uman și evident, cursul firesc al lucrurilor ar fi fost  ca eu acum să stau să scriu condici și să corectez lucrări de control și teze. Dar eu am fost mereu un spirit liber, așa că nu mă puteam conforma că asta este, așa începe și așa se va termina. Am refuzat să cred că o să fiu profesoară la vreun liceu/școală generală. 

Prima zi la noul loc de munca

Prima zi la un nou loc de muncă este probabil la fel de emoționantă ca cea din întâia zi de școală. Nu cunoști pe nimeni, nu știi cum sunt ceilalți, nu știi cum să te porți și dacă să fii tu însuți sau nu. Îți alegi cu grijă ținuta cu cel puțin două zile înainte, te aranjezi mai ceva ca-n ziua cununiei civile, îți cumperi parfum nou și te chinui să te cocoți pe tocurile de 10. La recepție te uiți timidă, dai bună dimineața și te întrebi oare de ce se uită tipa de acolo atât de surprinsă la tine. 

Ah da, ai ajuns cu 40 de minute mai devreme. Cum? Nici 8:30 nu este? Ai fi putut jura că o să întârzii. Cu toate că știi bine că ți-ai setat ceasul să sune la ora 5:30 dimineața să fii sigură că o să fii pregătită până se face timpul de plecare. Ți-ai luat o marjă de eroare mai mare decât era cazul, dar nu-i nimic, măcar în prima zi să fii prima care ajunge.