Tag: fashion

Cum asortam fustele tulle

E ceva în legătură cu aceste fustițe tulle. Ori de câte ori văd o tipă care poartă așa ceva mă face să-mi doresc și eu una. Ultima dată am văzut o combinație super făină la evenimentul Skirt Bike. O tipă pe o bicicletă chic cu un coș fancy în față, o fustă tulle roșie, un tricou alb simplu și o o pereche de converse all-white în combinație cu o coroniță făcută din flori, au făcut din tipa respectivă o apariție diafană pe care eu am privit-o cu admirație, păstrând în minte sentimentul "I should have one of those" – cu referire la fustele tulle.

Nu știu dacă eu îmi doresc asta sau copilul de 7 ani care încă stă ascuns în mine și isi aminteste cum se uita cu uimire la spectacolele de balet sau faptul că orice fată care poartă fuste tulle seamănă cu o prințesă, dar știu că acest gen de fuste sunt din nou pe trend iar combinațiile de outfit-uri care se pot face din ele sunt foarte, foarte frumoase.

O să vă prezint câteva dintre outfit-urile care au în componență o fustă tulle și să-mi spuneți dacă va plac. 

Cate ceva despre oameni si bloguri

Astăzi am participat la ediția a II-a a evenimentului dedicat femeilor active din mediul online, Digital Divas. Din păcate am ajuns abia de la a 2-a sesiune, cea de la 11:30, fix să pot prinde discursul Andreei Esca și cel al Oanei Pellea. Mulțumesc încă o dată evoMAG pentru tableta Asus Nexus 7 fără de care nu as fi putut fi activă pe rețelele de socializare în timpul conferinței. 

Firește, o puteam face și de pe Samsung Galaxy S III, doar că mi se pare mult mai handy o tabletă sau un laptop. Motivul pentru care nu l-am luat pe al meu e că este greu, imens, butucănos, m-ar fi cocoșat la propriu. Deci da, pentru conferințe tableta e cea mai bună opțiune așa că mă gândesc serios că ar fi cazul să îmi achizitonez și eu una doar a mea, un iPad – la tablete iOS-ul mi se pare cel mai tare. Nu mă întrebați de ce, căci și eu mi-s confuză.

De pildă, fiți atenți mixtură de preferințe. Pe telefon nu m-aș mai putea despărți de Android, pe calculator nici să n-aud de alt sistem de operare în afara Windows-ului, iar pe tabletă sunt super Apple fan. Na de mai înțelegeți-mă! 

Pastele si hainele noi

De fiecare dată când se apropie sărbătorile Pascale îmi amintesc cu drag obiceiurile din copilărie, obiceiuri cu care am crescut dar pe care din păcate, odată cu trecerea timpului, le-am înstrăinat. În satul  în care mi-am petrecut primii 12 ani din viață Paștele era cea mai importantă sărbătoare din an, da…mai importantă decât Crăciunul. În perioada acestei sărbători natura revenea la viață și noi odată cu ea.

Cât era ziua de lungă vecinii roboteau, puneau răsaduri, scoteau covoarele pe stradă la spălat, făceau curățenie în curte, în casă și, cu câteva zile înainte de Vinerea Mare, tradiția hainelor noi se instaura.

Iar pentru mine innoitul reprezenta punctul culminant al sărbătorii. Atunci primeam cele mai frumoase haine, pantofiori roșii de lac, ciorapi albi cu modele colorate, rochițe cu volănașe diafane, bentițe și accesorii care mă duceau cu gândul la fetele de împărați din poveștile pe care le răsfoiam cu plăcerea copilului fascinat de fantastic și ireal.

Purtăm sau nu UGG-uri?

De aproximativ 2-3 ani au pătruns și pe piața din România cizmele UGG, acele cizme atât de controversate care arată ca labele unui urs și totuși atât de confortabile și călduroase. De aproximativ 2 ani dețin și eu o pereche originală de UGG-uri maro, varianta scurtă, pe care recunosc nu m-am înghesuit s-o port prea des.

Până acum o lună când am mers cu o fostă colegă de serviciu într-un magazin de încălțăminte și și-a cumpărat cizme tip UGG negre, scurte de care era foarte încântată și mulțumită și care, trebuie să recunosc, îi veneau super.  

Atunci a fost momentul când mi-am adus aminte că am și eu o pereche și că n-ar fi rău să le mai acord o șansă. Numai bine s-a potrivit că au fost atunci zilele acelea care erau atât de răci încât părea că iarna se va instala fără nicio urmă de regret și îndoială. Nu pot să vă spun cât de confortabile au fost și cât cald mi-au ținut. Am repetat experiența și a doua și a treia zi până când temperaturile au început să urce iarăși și am revenit la botine.  

Sufăr de “shoppinguială”

Cateodata mă întreb "Ce o fi fost în capul meu când am cumpărat questia aia?". Zău acum: pantaloni verzi prăzuliu? Blugi mult prea rupți pentru a se încadra în limita decentului? Pulover larg fără nicio formă? Jachetă aia cu nasturi ca ai lui Stalin?  Uneori nu știu ce e în capul meu când le cumpăr. Nu știu de ce o fac. Să umplu probabil vreun gol lăsat de cine-știe-ce nevoie nesatisfăcută, dar totuși! Parcă am impresia că nici nu-s alese de mine. Parcă mi-ar fi dat cineva drept misiune să aleg cele mai oribile lucruri.  

Dar câteodată, câteodată…când nimeresc eu ceva care să-mi placă și a două oară când îl port și să nu-l arunc pe la fundul șifonierului, atât mi-e de drag de mine și îmi vine să mă pup și să mă iau în brațe de fericire.  Dar parca in ultimul timp mai nimic nu ma mai multumeste intr-atat de mult.