Tag: competitie

Cum a fost la Hot Chocolate Race

Sau mai degrabă despre cum să nu te duci la o cursă, fie ea și fun race, total nepregătită.  

Nu mai alergasem de aproximativ 3 săptămâni. Am avut o perioadă, să zicem nu foarte roz, iar unicornii plecasera pe alte meleaguri, așa încât alergatul căzuse și el undeva în josul listei de priorități. Da, mare greșeală, căci dacă e ceva ce te scoate din toate gândurile și momentele dificile, e mișcarea.

Dar da, știam asta doar că…intrasem deja pe mood-ul de I am not doing anything with my life – I will just sit here and wait to see what happens. Bineînțeles că nu s-au întâmplat miracole și până nu m-am scuturat de gândurile negative nu s-a schimbat nimic. Sau mai degrabă despre cum să nu te duci la o cursă, fie ea și fun race, total nepregătită.

 

 

Competitia Scavenger Hunt

Saptamana trecuta un fost coleg de birou (care nu s-a mutat tocmai departe ci la firma de deasupra) ne-a propus sa ne inscriem in competitia Freelancer.com – Scavenger Hunt. Ceea ce la inceput parea ceva foarte banal si nu ii prea acordam importanta, ne-a prins pe toti cei cinci membri ai echipei, iar indeplinirea task-urilor s-a transformat in provocarea zilei. Ne-am ales un nume de echipa sugestiv TechSavyGeeks, am creat un logo misto si ne-am pus pe treaba!

Task-urile sunt multe, extrem nebunesti, dar de-a dreptul foarte, dar foarte addictive. Se lasa frau liber imaginatiei si firesc  ca se acorda puncte pentru originalitate.

Despre Scavanger Hunt puteti citi mai multe aici:

Cât de competitivi suntem?

Acum câteva săptămâni la fostul loc de muncă teamleader-ul coordonator ne-a cerut fiecăruia dintre noi să realizăm un SWOT personal raportat la activatea pe care o desfășurăm în echipa de support date. Pentru cine nu știe SWOT înseamnă să te analizezi cât mai amănunțit și să completezi cât de sincer poți tabelul SWOT compus din: Strengths, Weaknesses, Opportunities și ThreatsLa Strenghts, adică puntele forte, majoritatea a trecut competitivitate.

Ei bine la mine nu a apărut această calitate, punct forte, trăsătură definitorie a personalității, spuneți-i voi cum vreți. Și atunci mi-a sunat un clopoțel mic și zgmotos și am realizat că aproape în nicio situație nu am fost o fire competitiva. 

 Nu mă stresam să fiu niciodată prima pe clasă, chiar dacă pe vremea aia și probabil că și azi, era o mândrie pentru părinți să spună celorlalți că odrasla lor e cel mai conștiincios, cel mai deștept, cu notele cele mai mari din clasă. Eu am învățat pentru mine, nu pentru învățătoare, nu pentru părinți, nu ca să-l întrec pe cel mai bun elev din clasă. Nu știu, pur și simplu n-am fost eu genul să mă raportez la alții.

Îmi aduc aminte, prin liceu, de isteriile mamei când venea ea acasă, nervoasă până peste urechi, că nu-știu-care colegă de-a ei de la serviciu îi povestea cum fata ei merge la olimpiade, ia fel și fel de premii, iar eu eram o pușlama care pierdea nopțile prin săli de net. Și de fiecare dată când îmi spunea despre fata colegei respective mi se înroșea vârful urechilor de furie. Ajunsesem s-o urăsc căci din cauza ei uneori eram pusa in situatia de a merge la școală fără un chior in buzunar.