Super cocolositul

mother sonEu am crescut pe vremea când să ai julituri și bube în genunchi era ceva firesc. Eu cădeam, mă ridicam, râdeam și mergeam mai departe. Atunci când făceam cunoștință cu șoseaua mai îndeaproape părinții mei nu săreau să mă ia în brațe și nici nu se agitau speriați pe lângă mine. Dădeam cu capul de fel și fel de lucruri, mă loveam, cădeam, mă cățăram în copaci, mă juleam și nimeni nu făcea caz din asta. Auzeam mereu "Așa-s ăștia micii, nu știu ei să se ferească". Mă scuturau de câteva ori de praf și mă lăsau în pace. 

Tânăra generație de părinți este extrem de cicălitoare, protectiva peste măsură în încercarea de a-și păzi cu sfințenie plodul. Se dau de ceasul morții ca nu cumva să pățească copilul ceva. Știți voi, ca-n domnul Goe. 

Am văzut că e moda genunchierelor și cotierelor la copii. Să nu se julească. Ba culmea protectivitatii și a amuzamentului a fost vara trecută când am văzut prin parc un copil de 3 ani plimbandu-se pe o tricicletă cu cască mare pe cap. Zici că era Robocop. Și pe lângă el: mama, bunica și încă o fată mai mare, cred că soră-sa. îl țineau să nu pice. Era să mă prăpădesc de râs la cât de hilară îmi părea scena. Parcă desprinsă dintr-un roman absurd. Sau din lumea lu` Caragiale că tot îl aminteam mai sus pe Goe. 

Și acum ca să conchid: tineri părinți, lăsați copiii să cadă, să-și rupă picioarele, să se joace, să experimenteze, să pună pasiune, să încerce lucruri noi, să se julească, să îi doară, să răcească. Să facă toate lucrurile pe care și voi la rândul vostru le-ați făcut. Dacă nu ne împiedicăm și cădem nu învățam să ne ridicăm, dacă nu ne doare nu apreciem atunci când trece, dacă nu suferim nu valorificăm clipele de fericire.

Așa sunt și ei. Au nevoie de sprijinul vostru ca să se poată desăvârși și descoperi. Nu le puneți bariere ci construiți-le poduri ca mai apoi sa le traverseze singuri. Fiți exact părintele pe care copilul din voi și l-ar dori. Protejați-i fără să exagerați și iubiți-i fără să-i sufocați! 

Related Post

26 Thoughts on Super cocolositul

  1. Pe noi nici nu ne baga mama in seama cand intram in casa julite, zgariate, murdare sau chiar batute de alti copii. Nu stiu cum am pierdut pe drum aceasta lectie, dar stiu ca m-am transformat intr-o mama cicalitoare, care la cei 19 ani ai copilului tot ii mai atrage atentia sa se imbrace gros, sa nu mai faca flotari in maini, cu picioarele pe pereti, sa manance fructe si legume. :))

  2. Așa am zis și eu multă vreme dar s – ar putea să nu avem dreptate. Te-ai gandit vreodata ca poate suferintele din copilarie ne fac acum sa fim mai rai?

    1. Pe masura ce cresti iti poti decide singur actiunile si interpretarea lor e acea pe care o dai tu. Eu nu l-as cocolosi deoarece vreau ca fiul/fiica mea sa se obisnuiasca cu greutatile (pe masura varstei, evident), sa devina perseverent(a), curajos(oasa) si sa se descurce singur(a). Or, casca de Robocop nu face asta 🙂

    1. Cand e de varsta micutei tale comori sunt de acord cu tine. Dar cand micuta comoara are vreo 6-7 ani, nu vad sensul cocolositului.

      Tin minte ca prin scoala generala mereu veneam acasa cu vanatai in genunchi si pe picioare, de la joaca si tata, tot asa, protector, mi le numara. Ideea lui era sa ma alarmeze ca sunt multe vanatai. Eu eram mandru daca aveam 10+ vanatai, insa.

  3. Parintii mei ma protejau destul de mult. Poate pentru ca eram mezina, nu stiu. Dar nu au vrut sa-mi cumpere role, nu m-au lasat sa merg singura pe strada cand eram mica, nu m-au lasat langa aragaz, sa gatesc, in copilarie. Bine, poate si pentru ca sora mea mai mare la un moment dat a dat foc la o perdea din casa. 🙂

  4. Nu cred ca parintii tai, nu au fost protectori cu tine. Atunci erai mica ca sa intelegi.Cand vei avea si tu propriul copilas, vei fi “superprotectoare”……altceva vei scrie 😛

  5. Sincer nu mi-ar fi totuna sa vad cum copilul meu isi rupe picioarele sau cade in cap(ul fara casca).. dar “I got your point”, nici eu nu mi-as cocolosi copilul excesiv, in ideea in care noi mancam frunze cu pamant pe post de clatite..

  6. Parintii mei aveau tendinta sa ma cocoloseasca, dar mie imi placea cu julituri si le respingeam grija excesiva.
    Pe de alta parte, am niste prieteni cu copil de doi ani, pe care tin sa-l scoata in gerul bobotezei nu tocmai infofolit, ca sa se caleasca. Se pare ca functioneaza reteta lor spartana.
    Ce vreau sa spun e ca exista si exceptii de la o generatie la alta …

  7. Dac-am trai in niste vremuri in care copiii n-ar sti decat sa iasa afara, in curtea blocului si sa alerge si sa cada aiurea, ca sa se juleasca, zau c-as mai intelege cocolosirea asta.

    Dar cand copiii habar nu mai au sa-si traiasca copilaria (scuze pentru cacofonie), irosindu-si-o in mediu inchis (ca sa nu zic online), genul asta de comportament mi se pare exagerat.

  8. Si eu sunt de aceeasi parere cu tine. Cand eram eu mic cadeam mereu, tin minte ca am avut mereu cate o zgarietura, capul meu si acum are urme de cucuie:D Asa imi voi creste copilul, mai ales ca stau la tara, il voi lasa liber.

  9. Pe cand ne jucam noi pe strazi nu se circula in draci ca acum. Nu existau oricum casti de protectie, pentru ca astea nu mi se par idioate. Mi se pare idiot sa-si sparga copilul capul de asfalt acum, cand o casca din aia costa vreo 30 de lei. Da, am dat ca adult cu capatana de carosabil si da, imediat ce-mi pun bicicleta la punct, voi purta casca. Pentru ca treaba aia dintre urechi e prea pretioasa ca sa bag in seamna eventualele mistouri.

    Este drept ca tendinta acum este sa fie oamenii mai ‘cocolositori’, poate pentru ca acum, parinti fiind, INTELEG ce responsabilitate este un copil. La ce nebunie este acum prin lume si cate masini fac curse pe stradute mici, cred ca si eu voi sta sa-mi supraveghez copilul ca un uliu. Desi imi displacea asta ca si copil

  10. Ana dragă, sunt și nu prea sunt de acord cu tine. Eu mi-aș dori ca Puștiul să își trăiască din plin copilăria fără să-l doară. Adică, te rog, crede-mă pe cuvânt, când vei fi mamă vei vedea lucrurile altfel… că se julește la un genunchi și îi curge un pic de sânge, nu e mare lucru, ideea e să faci diferența între chestiile mărunte și alea care trebuiesc luate în seamă… dacă merge copilul pe bicicletă – și Puștiul merge pe una cu roți ajutătoare – și se răstoarnă cu ea și dă cu capul… îți vine apoi să-ți dai singur, ca părinte, palme, că nu l-ai protejat așa cum trebuia… plus că sunt de părere că e mai bine să crească învățând niște reguli… de ex, pe bicicletă se merge cu echipament de protecție – decât să crească având sentimentul că sunt riscuri mici, pe care și le poate asuma… dar da, în orice e vorba de un echilibru, nu de exagerări… așa cum încerci să protejezi copilul, așa nu trebuie nici super protejat… de exemplu… îl ții mereu în brațe când mergi la plimbare, să nu cumva să cadă… am văzut și de-astea…

    Ana, e așa dureros pentru un părinte să-și vadă copilul rănit încât nimic nu pare prea mult când e vorba de protecție… și crede-mă, am trecut prin multe vizite la urgență, cu frați mai mici cu sârme intrate în diferite părți ale corpului, de la garduri, cu tâmple sparte, cu mâini rupte… da, pentru că eram lăsați afară singuri, fără nici un fel de supraveghere… parcă prefer să îl protejez pe Puști decât să ajung cu el la Urgență… 🙁

  11. Nu o sa imi pot lasa copilul chiar asa in voia lui.
    Am fost in strainatate si vedeam la cafenele cum mergeau copii pe jos, bagau apoi mainile in gura, se tavaleau pe jos. Nici chiar asa.

  12. Pe de-o parte tind sa-ti dau dreptate. Pe de alta, eh.. Adica si mie mi-ar veni sa-i pun copilului casca in cap sau sa-l pazesc sa nu o ia la sanatoasa peste sosea, ca un copil ai si mare e durerea sa stii ca l-ai putea pierde dintr-un accident stupid pe care l-ai fi putut evita.. Insa in general spun nu mega rasfatarii, cocolosirii, indoparii (etc) copilului.
    P.S. Eu nu mi-am rupt niciodata nimic, am fost mereu genul ala de copil mai precaut…Poate ca conteaza la mintea mea de acum.

  13. Eu n-as fi atat de vehement 😀 . Pe vremea noastra se si murea mai des. De multe ori in accidente stupide si usor de prevenit. Eu zic ca e inerent sa te “strici” nitel la cap cand ai copii. Si probabil necesar pentru supravieuirea lor. Nici eu nu suport cocoloseala si imi place sa cred ca nu mi-as cocolosi copilul, dar daca exista modalitati sa te protejezi si sa-ti protejezi copilul de accidente uzuale, de ce nu? O casca e mai ieftina decat o vizita potentiala la doctor. Ca sa nu spu ca majoritatea cazaturilor totusi dor rau. Cel putin ale mele..cam dor 😛 . In plus in multe zone din occident casca e obligatorie prin lege fiindca s-a dovedit ca este intr-adevar utila. Sigur ca poti sa faci fronda si sa platesti amenda :D. De asemenea s-au schimbat vremurile cum spunea cineva mai sus. E mai riscant pe strada decat “pe vremea noastra”. Mai ales in occident de unde vine moda asta.

  14. cred ca e cale lunga de la cocolosit la protejare. Una e sa cocolosesti si alta sa ii asiguri copilului elemente de protectie gent genunchere/cotiere/casca…. tu de ce porti centura de siguranta? .. sa te protejezi. Asta vrea si un parinte cand isi echipeaza copilul cu elemente de protectie.
    Sunt de acorc cu tot ce spui legat de cocolosit, insa nu imbratisez perceptia ta despre cocolosit.

  15. adevarul e undeva la mijloc, copilul trebuie sa fie lasat si sa actioneze de unul singur, sa descopere lumea cu bune si cu rele, dar , pe de alta parte, parintele incearca sa-si protejeze copilul cat poate. sunt multi nebuni in jur, pedofili, violatori, oameni violenti fizic si/sau verbal. da, trebuie sa poarte casca cand merge pe bicicleta (mai ales daca e incepator) dar 3 persoane in jurul lui e cam mult. oricum, fiecare isi creste copilul cum crede:)

  16. In primul rand La Multi Ani si mult spor in 2013! Apoi … ai de la mine o recomandare dar si o leapsa explicativa.

    Te bagi la leapsa sau la un comentariu?

    Revenind la subiect eu zic ca trebuie sa existe un echilibru. Nici prea cocolositi copiii, dar nici lasati de capul lor. La cat spor si miscare fac copiii din ziua de azi, am vazut ca nici sa alerge nu mai stiu. Poate de-asta au nevoie de protectie. Online nu se julesc nicioadata vizibil, dar “julitura” ramane pe termen lung si se vede doar offline, cand deconectat de la calculator un astfel de copil nu stie sa se comporte in viata reala unde nu exista … undo 🙁

  17. Cand era nevasta-mea insarcinata gandeam exact lucrurile pe care le-ai scris tu in articol. Dupa nastere am vazut totul cu alti ochi.
    Iti recomand sa salvezi articolul asta si sa-l recitesti atunci cand vei fi mama.

Leave a Comment