Sufăr de “shoppinguială”

Cateodata mă întreb "Ce o fi fost în capul meu când am cumpărat questia aia?". Zău acum: pantaloni verzi prăzuliu? Blugi mult prea rupți pentru a se încadra în limita decentului? Pulover larg fără nicio formă? Jachetă aia cu nasturi ca ai lui Stalin?  Uneori nu știu ce e în capul meu când le cumpăr. Nu știu de ce o fac. Să umplu probabil vreun gol lăsat de cine-știe-ce nevoie nesatisfăcută, dar totuși! Parcă am impresia că nici nu-s alese de mine. Parcă mi-ar fi dat cineva drept misiune să aleg cele mai oribile lucruri.  

Dar câteodată, câteodată…când nimeresc eu ceva care să-mi placă și a două oară când îl port și să nu-l arunc pe la fundul șifonierului, atât mi-e de drag de mine și îmi vine să mă pup și să mă iau în brațe de fericire.  Dar parca in ultimul timp mai nimic nu ma mai multumeste intr-atat de mult.

Eu cred că am o problemă cu shopping-ul. Nu știu de ce dar nu mă simt bine cu banii în portofel și mai nou, parcă nici pe card nu mai stau la fel de frumos ca inainte. Intru în magazine cu gândul "să arunc o scurtă privire" sau "oricum mai am ceva timp de pierdut" și sfârșesc prin a cheltui bani pe lucruri care de multe ori se întâmplă ca ulterior sa nu-mi placă.

Nu am un șifonier mare așa că la începutul fiecărui sezon trebuie să fac curat și să arunc/să dau o grămadă de haine. Și de fiecare data când umplu 2-3 sacoșe cu haine pe care abia le-am purtat de câteva ori îmi vine să-mi dau palme și să mă ciufulesc.

Mă gândeam eu azi care ar fi cea mai bună metodă de a te abține de la cumpărat. Să nu ai bani cu tine. Și evident nici cardul. Dar apoi drăcușorul mic și negru: "Dacă se întâmplă ceva? Cum să pleci cu 10-20 de lei după tine?" Experiența îmi spune că n-o să se întâmple nimic ieșit din comun dar că eu îmi găsesc mereu justificare pentru cheltuirea banilor pe nimicuri.  

Dacă mai suferă cineva de "boala" asta și vrea să facem un club al abstinentei de la cumpărături să mă anunțe. Ori dacă cineva s-a lecuit de ea, să ne zică și nouă cum a reusit.

Related Post

19 Thoughts on Sufăr de “shoppinguială”

  1. Chiar azi plecasem după blush şi era să mă întorc acasă cu o geantă de care nu aveam nevoie şi cu o eşarfă a cărei culoare nici măcar nu-mi plăcea. Noroc că am avut alături pe cineva care m-a tras rapid de mânecă şi m-a adus la realitate :)) Secretul meu: să nu plec niciodată la cumpărături cu un împătimit mai mare decât mine!

  2. Conteaza mult cu cine mergi la cumparaturi. E bine sa ai pe cineva foarte sincer care o sa-ti zica “nu o sa porti niciodata asta”. Si eu am patit-o ca m-am dus la cumparaturi, m-au orbit niste reduceri si am ajuns acasa sa descopar ca mi-am cumparat doua tricouri cu sclipici 😆 Noroc ca n-au fost scumpe, ca ma indoiesc ca le voi purta vreodata.

  3. Si eu patesc asa :”La ce mi-am cumparat cutare lucru daca nu imi trebuie?” 😀 De aceea m-am invatat sa nu mai merg singura la shoppinguit.
    Mai grav este ca daca nu am bani , iau imprumut… 😛
    Deci ma bag si eu in clubul asta , daca ma primesti! 😳

  4. BIANCA ROXANA ANITEI

    Ma inscriu pe lista…dressingul meu maricel a devenit de vreun an de zile insuficient si mai nou, nici nu ma mai indur sa dau de pomana din hainute, doar ca sa fac loc altora..Eu nu plec fara sotul meu la cumparaturi, el e cel mai mare critic al meu si mereu ridica o spranceana cand cel mai oribil lucru aflat la mare, mare oferta, imi pica tocmai mie in mana. Astfel, imi aminteste cate alte mii de nimicuri stau pe rafturile mele cu eticheta pe ele si asteapta sa imi fac timp si pentru ele,sa loe scot macar o data in lume.

  5. Tu si toata fustimea 😀 N-am inteles nicioadata pasiunea asta pentru jogging-ul prin magazine. Ai nu ai treaba, hai prin mall. Ai nu ai bani, hai prin mall. Ai nu ai nevoie de ceva, hai prin mall.
    Uff … 👿 femeile 👿 .

  6. Cunosc situatia…:)) Am ajuns si eu la concluzia ca indiferent cat de multe haine am, le port mereu pe cele preferate, iar celelalte le tin in dulap pana ma conving ca daca nu le-am purtat un an de zile nu o sa le mai port nici de acum inainte…si tot asa…

  7. Eu sufar de “shoppinguiala” pe net. Din magazine nu prea cumpar si reusesc sa ma abtin, mai las timpul sa treaca, sa ma gandesc daca chiar am nevoie de acel lucru. Nu-mi place sa ma plimb aiurea prin magazine, ma duc in mall doar daca stiu sigur ca vreau sa cumpar ceva anume. Insa pe net…e mai complicat. Intri pe tot felul de site-uri, vezi tot felul de minuni, se poate plati cu cardul…nu prea ai scapare. 😛

  8. Nu sunt aici ca sa carcotesc, asa ca sterge comentariul mue dupa ce il citesti. Voiam numai sa te avertizez ca nu se vede poza pe care ai pus-o in articol, probabil nu ai bagat de seama. In lata ordine de idei, te anunt din experienta proprie si personala ca singurul remediu pentru aceasta boala este familentul. Falimentul crunt, total, fara sperante de revenire. Si la cat e de rau, ca tocmai il experimentez, zau daca nu e de o mie de ori de preferat o boala din asta, serioasa, ca shoppinguiala.

      1. Stai linistita ca nici nu se baga de seama. Eu am citit comentariul tau iar creierul meu a vazut automat ceea ce trebuia sa vada. Abia dupa ce am citit si urmatorul comentariu am revenit la primul ca sa constat greseala de tastare.
        😉

  9. Shopping… Si eu sufar 🙁 In fiecare luna se duc cam 500 de euro pe chestii pe care nu le port, pe pantofi nepurtabili, pe genti in culori ciudate, pe jeansi samd. Desi am ajuns la 100 de perechi de pantofi, cam 50 de genti, jeansi in toate culorile si formele, curele si saluri fara numar, bijuterii… cam 1000. Si nu este de ajuns!!! Mai vreau!

Leave a Comment