Starea de scârbă

Da, acesta va fi iar un articol negru, sumbru și deprimant despre rahatul numit viață. Nu vreau să fac un obicei din a-mi vărsa doar frustrările pe blog, încerc pe cât posibil să scriu și despre lucruri roz și colorate dar din păcate cele care te izbesc din plin nu sunt ele. Trăim într-o societate pervertită, ducem o viață în mare parte sinistru de tristă și principalele două lucruri care ne mențin pe linia de plutire sunt instinctul de supraviețuire și speranța. Oh da, speranta cea dulce-amăruie!

De n-ar fi ea poate mintea noastră nu s-ar mai minți autoprotejându-se și mintindu-ne pe noi că vor urma și vremuri mai bune. Dar să fim serioși, de regulă lângă un căcat apare altu` și apoi altu`. Ca în pădure. Mergi și-ți faci nevoile liniștit cu gândul că și alții au mai făcut-o. Lângă un căcat n-o să apăra un diamant decât prin cine-știe-ce manevre întortochiate ale sorții. Da știu, fericirea ne-o mai  facem și singuri dar cât să stai și să belesti ochii în jur și să te minți că într-o zi în bezna destinului tău va apărea și soarele? 

O faci, că n-ai încotro. Altfel am găsi dimineața spânzurați de copacii din jurul blocului o mulțime de oameni. Dar ne agățăm de fel și fel de motive și când nimic bun nu se întâmplă începem să ne complacem, că așa-i mai comod. Sau nu neapărat din comoditate ci din neputință. Că viața n-a fost și n-o să fie vreodată dreaptă cu cei drepți. Cu cât ești mai strâmb și cu cât trișezi mai mult cu atât ai șanse mai mari să izbutești. 

Azi mi-e scârbă de nedreptate. Mi-e scârbă de oamenii cărora le curg balele până ajung la curu` unuia mai sus decat ei în speranța că or să iasă la liman. Și cel mai trist e că așa se întâmplă. Pentru că omu` e prost și fudul. Și cu cât îl scarpini mai mult în fund cu atât se simte el mai important. Prostu` știe că-i prost dar asta nu-l împiedică să se creadă superior. Și cei care îi cântă în strună sunt cei pe care îi va propulsa. Pentru că știe că în marea lor majoritate sunt lichele la fel ca el. Că un om cu principii și cu un minim de inteligență și decență nu s-ar murdări la gură si nici nu si-ar calca principiile in picioare.

Mi-e scârbă de cei care au ajuns sus și duhnesc a incompetență, mi-e scârbă de ipocriți și de cei fără scrupule! Nu știu, poate am eu un spirit de justițiar prea acut dezvoltat, iubesc dreptatea prea mult ca să nu-mi dau seama că lipsește cu desăvârșire aproape de peste tot. Știu, în viață nimic nu e corect, știu că mă revolt degeaba si că n-o să se schimbe nimic nicăieri că îmi încrețesc eu fruntea când scriu acest post, nu-s naivă și nici visătoare.

Am avut grijă să mă lovesc de multe praguri de sus de-a lungul vieții, dar asta nu mă îndreptățește mai puțin să nu îmi exprim nemulțumirea, să nu mă gândesc că sunt oameni care gândesc la fel ca mine și care speră, în nebunia lor neînțeleasă, că într-o zi și lucrurile sumbre pot fi colorate în roz, măcar la exterior, cât să ne putem minți și să ne motivăm să privim dimineața ca pe un nou început și nu ca pe același moment al zilei în care ne reluam activitatea neputinciosi realizând că lucrurile nu se vor schimba vreodată în mai bine. 

citat viata

Related Post

11 Thoughts on Starea de scârbă

  1. E bine din cand in cand sa mai spui si povesti de genul.. nu vad nimic rau in a fi negru o zi .. viata nu-i roz si plina de bucurii ..viata mai are si dezamagirile ei.. Uite tu esti omul opus celuia pe carfe il intalnesc zi de zi si de care am vorbit azi cu ajutorul unei fotografii .. Asa trebuie sa fim.. sa nu ne ascundem .. Numa te rog sa nu ramai in zona asta .. sa iesi din ea 😉 Hugs !

  2. Asta e irealitatea societatii romanesti. Daca vrei sa scapi de scarba asta care te-a cuprins, singura sansa este sa-ti faci bagajele pentru plaiuri straine.
    La noi vor mai trece 2 generatii pana se va estompa in societate sentimentul pe care-l descrii.
    Sau stai pe baricade, inghiti in sec si incerci sa schimbi ceva.
    Nu este obligatoriu sa muti muntii din loc. Face fiecare ce poate, dar daca depunem un efort conjugat poate apar si rezultate.

  3. Ei, uite, mie mi se pare o nedreptate să trebuiască să scrii tu un astfel de articol. Îmi pari aşa de finuţă, de feminină şi parcă nu e firesc să te loveşti tu de astfel de lucruri. Dar da, e lumea în care trăim, lumea în care normalitatea e ceva depăşit de mult.
    Eu îţi doresc să ai putere să faci faţă, să iei din toate ceea ce e bun. Şi, printre mizerii, să vezi frumuseţea lumii. (asta încerc şi eu, punctual, printre mizeriile de pe litoralul ăsta, să mă bucur de mare, de soare şi de bucuria puştiului. poate nu ignorarea e cea mai bună cale dar atunci când lupţi cu morile de vânt nu prea ai de ales…)

  4. Am simtit de nenumarate ori, pe pielea mea, tot felul de nedreptati. Ma consumam, plangeam, ma enervam, imi faceam griji. Acum le iau asa cum sunt, gesturi de oameni marunti, incerc sa imi protejez sanatatea bietului meu creieras, tinandu-ma departe de oamenii mici, de cei care vor sa se ridice calcand pe cadavre.

  5. Primul lucru pe care-l invata orice fiinta umana atunci cand incepe sa deosebeasca raul de bine: “viata nu este dreapta”. Sau “nu ne nastem/nu avem in viata cu totii sanse egale”. Sau orice altceva asemanator.

    Incearca insa sa privesti partea plina a paharului: aceste persoane la care faci referire le poti privi ca pe niste provocari. De exemplu “cat timp mi-ar lua ca sa-l fac pe X sa inteleaga (in modul cel mai dureros cu putinta pentru el) cat de cretin/infumurat/ipocrit/etc este?” sau orice altceva asemanator. 🙂

    E usor sa te plangi. Dar e mai misto cand iei initiativa si cand poate chiar iti si reuseste. Plus ca daca reusesti sa le dai unora bine de tot peste nas, vei primi o doza substantiala de respect in plus de la cei din jur. Genul acela de respect derivat dintr-o frica teribila de a nu te intoarce vreodata si impotriva lor. Calitatea I.

  6. Mda, viata asta are un invelis de gunoi si altul, la exterior, de lumina. E greu sa treci de stratul ala gros de gunoi, in general numai ajungi din cand in cand sa atingi stratul superior.. insa cum bine stim e o alternanta continua de zile rele si bune. Prea putini oameni reusesc se treaca definitiv la stratul superior, dar pentru omul de rand e o continua lupta, un continuu dibuit si sapat..

  7. Cel mai des ma enervam din pricina nedreptatilor, pana cand am invatat sa ma multumesc sa le observ, sa actionez unde pot si cam atat, nu merita nimeni si nimic sa ma intristez. Din absolut orice eveniment putem invata o lectie, chiar daca lectiile astea intra la categoria -asa nu-

  8. Oamenii sunt de cacat. Multi sunt ipocriti, insuportabili, nesimtiti. N-ai ce sa le faci, trebuie sa te obisnuiesti.
    Si in legatura cu lucrurile naspa din viata, trebuie sa trecem peste, sau macar sa speram sa trecem peste, ca altfel nu ne-am mai putea ridica dimineata din pat..

  9. Eu zic sa nu te mai consumi pentru astfel de oameni, chiar daca ei aparant ies mereu in fata, oamenii care intradevar conteaza doar pe tine te vor valora! nici macar nu va fi termen de comparatie!

  10. Ei, uite, eu am sa fac nota discordanta si nu am sa-ti spun sa vezi partrea plina a paharului si nici sa-ti vezi de treaba ta si sa treci mai departe… caci aproape toti ceilalati trec mai departe sau ignora (inghit) si de asta suntem unde suntem. Ai dreptate sa iti fie lehamite, dar nu sunt de acord cu tine cand spui ca prostul stie ca e prost… Oooo nu, prostul e convins ca e destept, fie si numai prin prisma faptului ca s-a cocotat in functie lingand bocancii altora, caci pentru el doar asta inseamna a fi destept si nimic altceva. Eu cred ca prostilor e bine ca din cand in cand sa li se aminteasca faptul ca sunt prosti, macar asa, pentru orgoliul personal si pentru defulare. De ce sa fiu eu frustrata ca unul sau altul e prost?!…
    In alta ordine de idei, fac parte din categoria celor care spun lucrurilor pe nume si iau atitudine atunci cand altii nu indraznesc sa ia. Si poate te mira, dar sa stii ca s-a intamplat sa am si castig de cauza de cateva ori! Sigur, vei spune, asta e prea putin in comparatie cu numarul mare de nedreptati aflate la tot pasul. Asa este, dar doar atat pot eu sa fac la nivel de individ, caci in societatea noastra divizata, aproape totul se desfasoara la nivel de individ. Poate cu timpul lucrurile se vor misca si in alt sens, dar asta cere timp. Acum ca am ceva experienta in spate (a se citi “ani” 🙁 ), un lucru stiu sigur: daca vrei sa traiesti tu, acum (si nu copiii si nepotii tai) intr-o lume civilizata, bazata pe valori reale, renunta la asteptari desarte si false sperante si cauta un astfel de loc in afara, caci aici nu il vei gasi curand.

Leave a Comment