Sindromul subestimarii

Acum ceva timp scriam un articol pe acest blog în care afirmam că eu sunt o persoană extrovertită. Acest lucru îl știam de când aveam 9-10 ani și vedeam că unele persoane sunt mai cuminți, pe când eu vin de la școală cu 10-12 vânătăi în genunchi și mă mândresc cu asta. De-a lungul timpului mi-am dat seama că simplul fapt de a fi extrovertit nu înseamnă că trebuie să fiu în mijlocul oamenilor și al acțiunii și să ies afară în proporție de 100%; uneori este mai benefică izolarea. Așa că acum am ajuns la situația echilibrată în care aș putea lejer să stau chiar și două săptămâni fără contact uman, cu excepția părinților mei și a studenților cărora le predau.

Însă nu a fost tot timpul lapte și miere. Ideal ar fi ca să judecăm oamenii după comportament și personalitate. Dur mi-a fost șocul atunci când am descoperit în perioada liceului că uneori nu avem sau nu ni se dă nici măcar această șansă. Am descoperit acest fapt atunci când am observat că o parte dintre colegii de liceu din acea perioadă nu vroiau să-mi vorbească, deși nu ne spusesem mare lucru și nu le dădusem, din punctul meu de vedere, vreun motiv real să nu o facă.

Ca ironia să fie completă, după o perioadă o parte dintre aceștia au avut epifania conform căreia ei m-au subestimat. În concluzie, relațiile mele cu ei se îmbunătățeau vizibil și erau benefice de ambele părți. Acest fenomen s-a propagat și o bună perioadă după terminarea liceului, astfel încât în primii ani de facultate mă simțeam destul de complexat de faptul că aproape orice început de relație interumană avea acest scenariu, în care eram subestimat în diferite grade. Se ajunsese chiar la momente de lipsă de politețe și de grosolănie pe care prefer să nu le amintesc. 

Cel mai tare mă complexa că nu știam cauza acestui fapt. S-a dovedit că acest lucru nu mai conta deloc, odată ce mi-am dat seama de câteva lucruri. Primul lucru este acela că dacă o relație se termină după două secunde de la începerea ei, atunci nu este vina mea. Nu am eu nicio responsabilitate pentru cum gândește cealaltă persoană și e și de datoria ei ca să contribuie la interacțiune. Al doilea lucru este că am o multitudine de persoane din care pot alege.

Al treilea lucru este acela că subestimarea e chiar bună! Dacă cineva mai face greșeala de a mă subestima, atunci știu că nu mă va băga în seamă, fapt care îmi permite să stau în umbră și să aflu informații despre ea, iar data viitoare ”răzbunarea” va fi foarte dulce pentru mine, indiferent de cum aleg să mă ”răzbun”. Singurul dezavantaj este acela că, din păcate, nici azi nu am descoperit cauza acestor lucruri, deși tare aș vrea.

Nu pot să să spun că acest fenomen a dispărut. De exemplu, acum circa doi ani, printr-un concurs de împrejurări, am cunoscut fată, din București. Timp de 8 luni am încercat să comunic și să socializez cu ea. Fără să o sufoc, evident. Nimic; fugea de mine ca dracu' de tămâie. Toamna trecută ne-am văzut față în față la un eveniment. A fost politicoasă, dar o simțeam tot rece, ca și când ar fi vorbit cu mine pentru că am venit eu la ea, nu pentru că i-ar fi făcut plăcere; în concluzie, dupa 3 minute am lăsat-o în pace. Aveam să ne revedem în această toamnă: atitudinea ei față de mine s-a schimbat complet, descoperind că e o persoană chiar prietenoasă! A avut nevoie de peste 18 luni ca să-și dea seama de asta, când și-ar fi putut da seama mult mai repede! But who am I to judge?

De curând am învățat un lucru: Whenever I smell a rat, there almost always is one. Altfel spus, dacă simt că ceva e în neregulă, atunci sunt mari șanse ca să am dreptate. 

Guest post de Bogdan Doicin

Related Post

9 Thoughts on Sindromul subestimarii

  1. Am patit asa ceva cu o tipa, credeam ca ma vede un mare 0 si ma enerva teribil, cand colo, o teroriza barba-su acasa, deci prefera sa nu socializeze, isi petrecea viata in mutenie.
    De atunci nu-mi mai dau cu parerea asa repede…

  2. poate este de vina superficialitatea si frustrarea acestora vis a vis de orice persoana diferita de ei, fie ea extrovertita sau introvertita..si mie mi s-a intamplat sa fiu judecata la prima vedere..faptul ca nu-mi place sa ma amestec in discutii cu oricine de prima data, intr-un cerc de persoane de toate “culorile”, m-a facut sa fiu perceputa ca aroganta, ceea este departe de adevar..alta data, fiind extrovertita, prea comunicativa cu barbatii, am fost perceputa ca disponibila, acest lucru m-a uimit peste masura, deoarece stiu sigur ca n-am lansat niciun fel de mesaje in acest sens si nici discutia n-a condus spre asta..am ales sa pun la spate orice lucru ce m-ar putea supara,nu dau curs barfelor, nu vreau sa stiu parerea nimanui, ma iubesc asa cum sunt, imi iubesc personalitatea, nu judec pe nimeni si nu-mi place sa fiu judecata, mai ales pe nedrept

    1. Motivul pentru care atunci cand ai fost comunicativa cu barbatii ai fost perceputa ca fiind disponibila e altul: in 95% din cazuri femeile sunt comunicative cu noi atunci cand sunt singure. In rest, dupa ce si-au gasit pe cineva, se comporta cu noi rece ca gheata, uneori rezultand niste situatii de-a dreptul jenante pentru ea. Dar hey… she has a boyfriend, right? Nu mai are nevoie de alte persoane 🙂

      1. Se pare ca asa gandesc femeile… Cand pun mana pe o pwla, gata, nu mai ai ce discuta cu ele… Vasazica, ala e singurul lor scop de a interactiona cu un barbat, mai mult de atat nu stiu ce sa faca cu unul….

  3. Inceputul articolului seamana foarte mult cu povestea mea….in copilarie eram cel mai agitat copil, mereu in centrul atentie in sens bun, dar si in sens negativ, urmele ranilor din genunchi si coate se regasesc si acum pe pielea mea, galaioasa…iar acum sunt o persoana calma, serioasa, si deloc galagioasa:))….dar trebuie sa mentionez ca sunt introvertita sau extrovertita in functie de persoanele din jurul meu!

  4. Suntem foarte diferiti.
    Cu unii oameni nu rezonam pur si simplu, putem privi si din perspectiva asta, nu neaparat din cea a subestimarii
    Dar lucrand intr-un birou, corporatie, firma probabil ca se simt mai puternic indiciile , emotiile , starile pe care o persoana le are fata de tine, in general

Leave a Comment