Prieteni doar la nevoie

 …sau sindromul…Când mi-e bine nu-s cu tine, când mi-e rău hop și eu!

Există o categorie de oameni care nu știu sau nu pot să fie constanți în relațiile cu ceilalți. Tind totuși să cred că nu este vorba de o reacție voluntară și că detașarea lor față de oamenii dragi e inerentă comportamentului lor.
Am întâlnit mai mulți oameni care se încadrează cu succes în paternul celor mai sus menționați. Dacă unul dintre ei nu ar pretinde că îmi prieten(a) nu aș fi acordat importantă fenomenului.

Am probleme. Ajută-mă! Când i se scufundă corăbiile și nimeni pare că nu îl mai ajută, mă caută de 5 ori pe zi, mă sufocă practic cu telefoane, mesaje și întâlniri. În tot acest timp nu vorbește decât despre problemele lui, de cât de rău îi merge și de cât de mizerabilă e viața și existența. Nu știu dacă o face doar pentru că doar atunci simte nevoie să mă aibă prin preajmă, sau pur și simplu că știu să ascult și îi sunt, să zicem, la îndemână. Cum nu îmi place să fiu responsabilă pentru eșecurile nimănui, nu mă aventurez să îl sfătuiesc "cum aș face eu daca…" Suntem personalități diferite și cum eu nu sunt convinsă de capacitatea oamenilor de a empatiza, evit să încerc forțat să mă pun în locul cuiva doar pentru a da senzația că mă implic și îmi pasă. Cred că e mai sănătos să fii mantaua de ploaie, să lași omul să se descarce, să își spună păsul și să speri că dejectând tot of-ul într-o conversație pe care o monopolizeaza, îl va ajuta să își limpezească gândurile.

S-au rezolvat toate. Păcat că am uitat să te anunț. Ah, nu..nu te-am mai căutat de atunci și nici prea disponibilă nu am părut când ai vrut să ne vedem la o cafea. Da, din păcate oamenii care nu îți caută compania decât atunci când au nevoie să fie ascultați, ajutați sunt destui, și unii au îndrăzneala vădită să se autodenumească "prieteni tăi".

prietenieSunt convinsă că mulți dintre voi aveți în lista de messenger persoane cu care nu vorbiți cu lunile, poate chiar anii, care uită când e ziua voastră de naștere, dar care atunci când au nevoie de ceva ajutor, intră direct, uneori fără să salute, cerându-vă acel ceva (o melodie, o e-book, un program etc), iar dacă întârziați cu răspunsul buzzuie, ca și cum atenția voastră li s-ar cuveni pe deplin. (persoane de genul aveam și eu până mai acum un an când mi-am schimbat id-ul de messenger și nu am mai adăugat în listă decât persoanele cu care chiar interacționez). Și de atunci, culmea ironiei, nici n-am mai intrat pe messenger decât din an în Paște. Adică foarte rar spre deloc. Poate pentru că nu mai am energie de irosit în conversațiile online. Prefer de o mie de ori mai bine s-o "irosesc" la o cafea, sau hai, în cel mai trist caz la telefon.

Pentru că unii dintre noi suntem prea siguri de prietenii noștri, ignorăm aceste "subtile" minusuri care despart un prieten fals de unul adevărat. Și fie facem asta din obișnuință, fie că preferăm să trecem cu vederea "micile incidente" și nu vrem să credem că persoana respectivă ne folosește și nu dă doi lei pe prietenia cu noi. 
 Puntea dintre un prieten adevărat și și unul care se deghizează perfect  e mică și ușor de ignorat, însă diferența o face prăpastia adâncă dintre cei doi.

Related Post

20 Thoughts on Prieteni doar la nevoie

  1. De ce nu faci si tu la fel? Mie nu-mi plac deloc prietenii “adevarati” care ma suna ca sa ma intrebe ce mai fac, in caz ca au vreodata nevoie de mine. Sau pur si simplu ca alta treaba n-au. Invat, fac curat…fac ceva si se gaseste cate unul mai incepator sa ma sune.

    Le-am zis direct la toti:nu ma freca la cap. Cand ai nevoie de ceva, suna si treci direct la subiect. Prefer asa, decat sa pierd o droaie de timp cu fiecare. Care are de povestit, imi fac o data timp si ne vedem sa povestim. Dar nu sa stea toata ziua pe capul meu.

    PS: La fel fac si eu, chiar daca unii se mai oftica.

  2. Da eu patesc asta des si nu stiu ce sa mai fac…oricat as trece cu vederea unele fapte,mai mult sunt convinsa ca cineva ma foloseste sau ma minte. Si daca ii spun in fata asta,zice ca nu e adevarat si ca as avea ceva cu pers respectiva de nu vreau sa fiu eu prietena cu ea nu ea cu mine. Am cerut sfaturi peste tot cu ce ar trebui sa fac,dar nimeni nu ma ajuta.Cateodata mi-e si greu sa imi dau seama care e adevarat si care fals:( :-s

  3. Intr-un mod paradoxal ma bucur ca nu sunt singura persoana careia i se intampla aceste lucruri pentru ca incepusem sa cred ca sunt defecta.

    Prieteni/ amici care te roaga sa le faci favoruri, sunt mega draguti cand au nevoie iar atunci cand nu mai au sunt patronizing spunandu-ti pe un ton afectat “draga am niste probleme mult mai importante”. Ce sa inteleg eu din asta? Probleme mai importante decat ale mele nu? Total de acord dar daca nu e ceva grav, tragic si mai ales daca dupa doua minute zambesti cu altii cred eu puteai sa imi daruiesti si mie 1 minut din viata ta. Pentru ca eu ti-am daruit tie atatea.
    Si cel mai rau…ma simt ca si cum ar fi vina mea, ca si cum as fi facut ceva reprobabil si ar trebui sa fiu pusa la colt pe coji de nuci.
    Wow cred ca m-a sensibilizat “revolutia”:)
    Vreau sa iti multumesc pentru acest post si sa iti adresez o intrebare: tu cum reactionezi? fata de ei si fata de tine? Am vazut ce ai scris cu msn dar pana atunci banuiesc ca ai trecut prin niste etape. Ti-a fost usor? Greu?

  4. tocmai de aceea am rupt aproape orice legatura cu majoritatea..
    la fel si eu cu id’ul de messenger.
    nu am de gand sa fiu acolo doar cand cineva are nevoie de mine.
    rar, cand eu aveam nevoie.. nu era nimeni..!

  5. “Sunt convinsă că mulți dintre voi aveți în lista de messenger persoane cu care nu vorbiți cu lunile, poate chiar anii, care uită când e ziua voastră de naștere, dar care atunci când au nevoie de ceva ajutor, intră direct, uneori fără să salute, cerându-vă acel ceva ” – ohoh nici nu ai idee. Cea mai buna prietena,intitulata la acea vreme – acum 2 3 ani, pe langa faptul ca pleca cu lunile si revenea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sa discute despre EA si doar despre EA, a uitat si 2 ani la randu` de ziua mea. 🙂 Scuza ei in primul an? Ocupata cu serviciul, am trecut peste. Al 2 lea an, ocupata cu prietenul ei, am trecut peste dar am uitat si eu de ea intre timp! Nu e nimeni cal de cursa lunga sa treaca peste tot ce STII ca-l deranjeaza, sa te asculte fara a fi ascultat, sa fie acolo cand ai nevoie si sa se trezeasca singur cand are nevoie.. Asta nu e prietenie, asta e doar interes iar eu personal de astfel de persoane nu am nevoie in viata mea iar increderea imi este limitata in cei ce-au calcat stramb(nu f.grav)da` inca-mi sunt prin preajma.

  6. Ei, nu poţi cataloga relaţiile astea la prietenie. Ştiu că ne dorim să avem cât mai mulţi prieteni dar, pentru asta, suntem gata să acceptăm jumătăţi, sferturi de măsură? Eu am o altă idee despre prietenie şi, chiar dacă asta mă izolează, prefer să fie aşa. Mai bine un singur prieten care să poarte meritat numele ăsta decât o gloată de interesaţi…
    Zi faină!

  7. Am încercat să elimin din grupul meu de prieteni astfel de oameni care se numesc prietenii mei doar atunci când au nevoie de mine, iar ei de mine nu au timp.
    Ușor, ușor, ei sunt eliminați, fără ca măcar să-și dea seama. La astfel de oameni nu are rost nici să-ți pierzi timpul explicându-le unde greșesc, din punctul lor de vedere ei fac totul corect.

  8. Nu am avut niciodata asemenea “prieteni”. Detest profitorii de orice fel si nu-i tin pe langa mine, ei miros asta si pleaca singuri, nu insista. Am cativa prieteni, putini dar adevarati.

  9. Cunosc genul. Oameni cu care nu vorbești luni bune, poate chiar ani și brusc te caută să îți ceară diverse servicii, să le pui o pilă nu știu unde sau să te invite la nunta lor. Și dacă îi refuzi ai parte de apropo-uri că nu ești un bun prieten, supărări și alte cele.

  10. Si cand vezi cat de superficiali sunt… 😐 Chiar de ziua mea s-a intamplat ca una din cele mai bune prietene sa “uite” si sa-mi dau seama care sunt acei putini prieteni si nu doar profitori, asa cum sunt majoritatea…..

  11. Daca e vorba sa imi ceara o favoare dupa o lunga perioada in care n-am discutat, e in regula. Dar daca e vorba sa cer o favoare si m-a refuzat acea persoana, ii intorc spatele rapid.

    La mine, prieteni sunt oamenii cu care ma distrez. La 1-2 le mai spun si mofturile, dar atat. Nu ma bazez pe ei, nu ma astept sa ma caute intr-una la fel cum nici ei n-ar trebui sa se astepte sa-i sun mereu.

    Nu pot sa inteleg de ce pun unii suflet asa de mult. Omul ala e un prieten, un amic, nu viitorul sot! N-are rost sa te complici 🙂

  12. scumpa, dar cei care atunci cand se plictisesc isi mai aduc aminte de tine, in ce categorie ii bagi? 🙂 ei sunt asa de ocupati ca saracii cand au timp… mai dau semne de viata:)

  13. Cand iti cere cineva ajutorul, ajuta-l daca poti si consideri ca esti disponibila. Nu o face pentru EL, fa-o numai si numai pentru tine.
    Cu siguranta “rasplata” va veni din alta parte 🙂

  14. Patesc si eu cateodata sa ma sune unu’,altu’sa-mi ceara sfaturi si cand vad ca apeleaza “x” deja stiu ce urmeaza.De multe ori ma plictisesc,ma satur de ascultat tot felul de chestii cu care unii chiar isi pierd timpul,nu-s capabili sa vada alte lucruri mai importante si isi bat capul cu orice nimic,dar cu toate asteatea..nu pot sa ii las daca stiu ca au nevoie de ajutor.
    Am 2,3 persoane langa mine pe care le pot numi prieteni,restul sunt cunostinte,amici.Am invatat sa ii cunosc in timp,sa ii “sortez” si dupa ce am facut “curatenie” in viata mea,totul a fost ok.Va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru,ca n-aveti nimic de pierdut,doar de castigat daca va faceti putina ordine intre prieteni,cunostinte,amici,profitori etc.

Leave a Comment