Poker. Pasiune sau dependenţă?

 Mă gândeam demult la controversele care se nasc în jurul acestui subiect. În primul rând trebuie să recunosc că îmi place la nebunie să joc poker-texas hold`em. Fără falsă modestie va zic că sunt chiar bună, în sensul că nu ştiu cum e să pierd. Şi când o fac e pentru că nu am chef sau mă plictisesc. Nu, nu joc pe bani şi nu îmi place să joc pe net pe site-urile de specialitate. Mă întâlnesc de obicei cu prietenii (Bogdan included), avem un set de poker şi jucăm. Şi de regulă eu câştig.

Bogdan joacă de mai bine de un an pe bani (nu la cazinouri încă ci pe net). El spune că eu chiar am talent şi că aş putea să încerc pe să joc pe bani pentru început la mize mici. Bogdan petrece zilnic în jur de 5-6 ore jucând poker. Fiind la început câştigurile nu sunt substanţiale, dar, zic eu, e pe drumul cel bun, dacă poate fi vorba de aşa ceva în poker. La noi în România încă există mentalitatea preconcepută că pasiunea pentru jocurile de noroc e o boală, o dependentă. Bogdan bineînţeles susţine contrariul. El spune că pentru el pokerul e o pasiune şi în niciun caz ceva de care e dependent.
 
 Întrebarea mea este, care este linia care delimitează pasiunea de dependenţă? 
 

Related Post

43 Thoughts on Poker. Pasiune sau dependenţă?

  1. Pasiunea se face doar prin dorinta(placere).

    Dependenta se face prin supunere, as putea spune ca se face cu ajutorul dorintei si continua cand aceasta te paraseste.

  2. Moment  în care nu mai ai control asupra acelei pasiuni, în care ea te domină şi-ţi iei toate deciziile în baza acestei dependenţe, neconcepând cum ar fi fără ea.

  3. Pingback: polimedia.us/fain/
  4. Pingback: avemblog.net
  5. Este pasiune. Cred ca ar trebui sa asculti de Bogdan si sa incerci pe bani reali (in cantitati mici). Holdem` este chiar un joc deosebit de interesant si incitant. Nu trebuie sa joci pentru castiguri imense (desi nu se stie niciodata) dar pe bani reali creste putin adrenalina si jocul capata noi valente.

    Pokerul nu este un joc de noroc. Si nu stau sa dau explicatii inchistatilor. Dar ca idee asa: la jocurile de noroc nu iti pui mintea la contributie… Got it?

     

    You go girl!! 🙂

  6. si eu joc tot de placere..nu am jucat niciodata pe bani si nici nu cred ca o sa joc..raman la obisnuitele jetoane si la parerea ca este un joc de noroc in care nu se merita sa bagi bani

  7. Daca joci pe bani e o sursa de venit frumusica in momente de criza, daca joci cu prietenii, fara bani, e distractie, daca joci pe bani si nu sti sa te opresti, pierzi bani la greu, e dependenta. Pasiunea o au toti in sange care joaca poker, si ala care joaca pe bani si ala care joaca pe bomboane. Pokerul e frumos daca nu-l transformi intr-o dependenta. 

  8. @DJ Iulian: norocul ti-l faci cu mana ta. Stii ce ma enerveaza? Ca pokerul pare oarecum joc de noroc exact cand ai la masa jucatori ca tine. Stiu ca nu intelegi dar asta e, in viata nu toti au noroc deci nu merita sa investesti.. nu?

  9. @Bogdan Popa  daca tu imi demonstrezi ca acest nu este joc de noroc am sa te cred..pana atunci pentru mine ramane un joc de noroc pentru ca nu stiu ce carti au ceilalti jucatori..la fel ca tablele..oricum joc poker destul de rar deci probabil tu stii mai bine

  10. @ Dj Iulian. 🙂 Problema nu este ca nu stii cartile jucatorilor ci nu stii ce vor face cu ele. Pe de alta parte nu ai aceste date.. in schimb stii foarte exact ce carti ai tu. In fine… aste sunt alte treburi. Dar gandeste-te la asta: cati jucatori de ruleta, zaruri, sloturi  stii ca au succes aproape continuu? Ma refer mai exact la un trend ascendent. Daca faci o comparatie vei vedea ca sunt mai multi jucatori de succes stabili  la poker decat la simplele jocuri de noroc.  So… ma gandesc ca nu e just luck. Nu sunt un inrait al acestui joc, dar ma derajneaza preconceptiile. Nu inteleg cum poti sa-ti dai cu parerea despre ceva ce chiar tu spui ca nu prea practici.

    In aproape orice joc exista si interventia norocului dar iti garantez ca intre poker si ruleta.. e o diferenta considerabila. La primul gandesti, poti sa intervii poti sa iei decizii, interactionezi, observi ohooo cate si mai cate… la celalat doar astepti.

  11. pt mine e pasiune …si acuma in ultima vreme asa de pasionat sunt de numa NOT…ca numai am timp de poker …numa work si work si cand vin acasa mai are zmauu chef de poker :)) asa ca in concluzie….pasiune foarte ascunsa :)))

  12. @Bogdan Popa

     

    In fine..nu vreau sa intru in polemica cu tine insa tu ai decat doua carti in mana deci mai sunt 50 necunoscute. si cum iti poti da seama ce vor face ceilalti jucatori cu cartile lor cand joci pe internet?. nu este o parere preconceputa pentru ca in cele putine dati cand am jucat am avut numai maini proaste. este o parere formata nu preconceputa. bafta

  13. Dependenta ,la fel ca sexul ! Nu mai vrei sa iesi din el , si vrei din ce in ce mai mult si mai pasional.Poate sa se transforme si in pasiune ,dar ,devine deja poker !

  14. DJ Iulian, sunt niste lucruri pe care nu le stii, de aceea tragi astfel de concluzii. In primul rand ca, pentru a putea spune ca e sau ca nu e joc de noroc, trebuie sa joci un numar f. mare de maini, de ordinul zecilor de mii. Eu cum am jucat peste 50000 de maini, te asigur ca pokerul nu este un joc complet de noroc. Da, nu poti dicta ce carti vin si poti sa nu ai carti bune, insa asta e doar jumatate de adevar. Or sa iti vina si carti bune. Si, daca ai carti proaste, nimeni nu te opreste sa le joci.

     

    Tu primesti doua carti, dar nu mai raman 50 in pachet. Mai sunt si alti 8 insi care mai primesc doua carti, deci numarul scade la 34. Insa nu asta e relevant. Ce e relevant este ca 6-7 din cei 9 insi or sa se arunce preflop si posibilitatile scad. Tu vezi totul pe termen scurt, cand de fapt pokerul de performanta trebuie privit pe termen lung.

     

    @Madalush: am vazut reportajul si punctul meu de vedere e ca nu se prezinta in totalitate realitatea… ci ceva modificat, cosmetizat si adaptat unei idei.

  15. am jucat foarte putin poker, dar pot spune ca nu il consider joc de noroc. as putea sa fac o comparatie cu viata insasi. nu stii niciodata la ce te astepti, nu stii niciodata daca cel de langa tine spune adevarul, dar daca esti atent la detalii, gesturi, si stii sa iti pastrezi calmul pentru a putea iesi din eventualele crize, vei castiga, in mare parte e vorba de psihologie. pentru ca totul tine de oameni. la fel cum tu nu stii ce carti au ceilalti, la fel, nici ei nu stiu nimic despre ceilalti. prin urmare, totul tine de actiunile pe care le ia fiecare daca se da de gol sau nu :).

    asta e doar parerea mea neinformata

  16. Personal, nu imi place deloc pokerul si cred ca toti cei care il joaca aproape zilnic, sunt dependenti…. Un exemplu il am in viata mea si anume, prietenul meu care ma scoate din sarite cand merge sa joace poker cu baietii( pe bani, fireste) sau cand sta 3-4 ore si joaca pe net(tot pe bani), iar astea trei ore se transforma uneori intr-o intreaga noapte. Pokerul asta e ca o manipulare, de exmplu cand joci pe net si vezi ca iti tot intra maini bune de vreo 6 ori, continui sa joci, pana ajungi sa pierzi toti banii care i-ai depus….sincer, e o pierdere de timp si in special de bani…  

  17. Joc si eu Texas Hold'em cu colegii din camin, din cand in cand. De obicei buy-in e de 5 lei… dar daca participantii se inteleg poate trece de 10 lei. In fine… Consider ca este o pasiune daca joci mai rar sau daca chiar poti face bani din asta, macar ramai cu ceva. Cand joci foarte frecvent, nu este decand dependenta, si oricat de mult ai juca, tot nu cred ca castigurile depasesc pierderile, ca doar asta e deviza jocurilor de noroc…

  18. Am analizat ce ati spus despre acest joc si imi pun o intrebare. Daca esti stapan pe impulsurile tale si sti sa te opresti cand trebuie si sa nu fii lacom ; 'CINE TE OPRESTE SA NU JOCI PE BANI?'  bineinteles fara sa investesti niciun ron. Daca doresti ia legatura cu mine si iti voi recomanda un site unde poti sa faci asta fara sa te coste nimic. Eu mi-am facut cont pe n+ site-uri pana l-am gasit pe asta. Pentru informatie nu-ti creezi nici o obligatie. Astept.

    CU RESPECT               ASUL64

  19. Dupa mintea mea creata.. pasiunea devine dependenta cand dupa primele jocuri la care ai castigat ceva bani, incepi sa investesti sume mai mari (aka bani de buzunar) decat cele alocate sa zicem.. pe o saptamana.

    Sau cand simti nevoia sa joci poker mai des de 1data pe saptamana si consideri ca jocul pe pc este inferior celui real, pe bani :))

    De-abia am descoperit pokerul si pot spune ca este fain, fain di tat.

  20. Ramane la stadiul de pasiune atata timp cat nu ai bani. Daca incepi sa castigi, putini sunt cei care vor merge la shopping cu banii aia sau sa manance in oras. Mare parte joaca din nou, pentru a castiga si mai mult, gandindu-se ca se vor opri cand vor castiga suficient de mult incat sa nu mai fie nevoie sa joace. Si momentul asta se transforma intr-o fata morgana: atunci cand crezi ca te-ai apropiat de el si mai ai putin pana il ajungi din urma, se departeaza si mai tare. Si de aici porneste dependenta…

  21. Am intrat pe blogul tau din Google, cautam posturi legate de dependenta de poker fiindca de cateva zile citesc constant astfel de posturi. Nu stiu daca mai e valabila intentia ta, de a te apuca de poker, dar stiu ca ma ajuta pe mine sa imi spun povestea si, sper, te va ajuta si pe tine in caz ca te mai intereseaza sa urmezi o cariera in poker. Eu m-am apucat de poker la 19 ani. Am inceput "ca la manual", fara sa investesc nimic. La inceput am facut bani si am fost constant preocupat sa imi imbunatatesc jocul. Am avut doua momente esentiale in care ar fi trebuit sa ma las. La un moment dat am irosit in cateva zile tot ce acumulasem in cateva luni: 600 si ceva de euro. Nu aveam serviciu pe atunci, faceam masterul. Nu ma gandeam ca pot trece prin asa ceva. Ma simteam, e si un film care exprima starea, "Rounders", cu Matt Damon, "ca si cum ar fi trecut un tren peste mine". Am vrut sa ma sinucid. A fost prima data in viata cand m-am gandit la sinucidere. Acum, cand rememorez prin tot ce am trecut, ma gandesc ca ar fi trebuit sa ma opresc acolo.

  22. Dar nu am facut-o. Am continuat sa joc dupa aceea si am fost un castigator constant. Pana intr-un punct! Eu sunt genul de persoana care are acea problema ce nu imi permite sa fiu profesionist in domeniul asta: nu pot sa ma opresc cand pierd mult. Fiindca talent am. Am 30 de ani acum, de vreo cateva luni am trecut din nou printr-un cosmar

  23. Am pierdut intr-o seara 2.900 de lei! Este un salariu de al meu. Apoi am pierdut pana la 8.000 de lei. Erau toti banii pe care eu si sotia mea i-am strans in cativa ani. Nu m-am oprit aici! Fara sa stie ea, am luat un credit de la banca. In total, pana i-am spus sotiei, am pierdut circa 4.000 de euro! Acum avem un credit pe care trebuie sa-l platim. S-a dus visul meu de a fi un Ivey sau Negreanu. Si am studiat foarte mult jocul, am citit si am vazut toate clipurile de poker care se puteau vedea pe net. Am renuntat la visul unei cariere. La un moment dat eram sclavul acestui joc. Nu ma mai intereseaza, am sters toate like-urile pe care le aveam la sitw-uri de poker

  24. Eu zic ca oricine care se gandeste sa faca o cariera din asta ar trebui sa se gandeasca: "Vreau sa ajung aici?" Pentru ca, inevitabil, vei ajunge intr-un punct in care vei pierde tot, indiferent cat de bun esti. Ai puterea sa mergi mai departe? Era un moment cand doar asta voiam sa fac in viata, acum nu mai vreau sa aud de acest joc.

     

Leave a Comment