‘Parasitus Lingualis’ sau pupincuristii de profesie

Sâmbătă m-am întâlnit cu o fostă prietenă şi colegă de liceu. Nu ne mai văzuserăm de…să mă gândesc, da, să fie vreo 5-6 ani. Da` cum sunt în plin proces de reluat legături şi făcut altele noi, nu mă dau înapoi de la nicio invitaţie de plimbareala, cafengeala şi ce mai vreţi voi. Numai nu mă plimbaţi prin magazine înainte de salariu.

Ieri de exemplu, am turbat că am mers cu ea printr-o grămadă de magazine cu lucruri ataaaat de faine, de mi-am adunat ochii de pe jos de fiecare dată când vedeam câte ceva pe placul meu. Cu inima strânsă mi-am cumpărat un fond de ten de la Bourjois şi c-o umbră de vinovăţie că nu trebuia s-o fac. Dar asta e, dacă nu-l luăm gradul meu de depresie ar fi atins cote alarmante.

Dar nu despre cum am umblat eu cu saliva mai mult pe afară vreau să va vorbesc, ci despre pupat în cur. Despre cum alţii se aşteaptă să fie pupaţi în cur. Prietena mea are o poveste. Toţi avem, evident. Dar unele povesti sunt mai interesante şi în acelaşi timp mai de compătimit. Nu întru în detalii, că nu e frumos, dar ce vreau să vă spun este că eu nu aş putea vreodată să locuiesc cu cineva pe care nu plac, să fiu forţată să fiu drăguţă. Eu nu pot să fiu drăguţă dacă nu-mi vine natural.

N-am putut niciodată să mă prefac că-mi place de cineva doar ca să fiu pe placul persoanei respective. Când nu-mi vine, nu-mi vine. Nici pentru… ok, toate au un preţ, nu intrăm în astfel de detalii. XD. Glumesc, evident.

În liceu, ca în oricare clasa, erau câteva mimoze care nu făceau altceva decât să se pisicească şi să-şi rostogolească ochii cu genele mult prea încărcate de rimel de la Avon (era probabil catalogul pe care-l vedeau mai des decât ăl de pe catedra profesorului) şi să linguşească. “Vaaai, ce bine va stă, vaaai cât de frumos se asortează geanta dvs. cu clanţa uşii şi cu spoiala de pe pereţi“. Şi aşa o ţineau de la prima până la ultima pauză.

Evident că notele erau primite pe măsura frecvenţei pupincelii. Şi dacă vă aşteptaţi ca acum să urmeze o pildă în care să vă povestesc că linguşeala şi manipularea emoţională nu le-au dus nicăieri, că au ajuns slute, urâte, fără serviciu şi fără bărbaţi, singure cu 10 pisici în vreo garsonieră din Ferentari, vă înşelaţi amarnic. Pentru că din păcate astfel de oameni reuşesc să ajungă sus.

They scratch their way to the top, vorba aia. Şi nu pentru că ar fi competenţi sau ar avea cine-stie-ce cunoştinţe şi abilităţi, ci pentru că îndeplinesc cu succes una dintre cele mai vechi ocupaţiuni umane: linguşeala.

Dacă n-ar fi fost regi care aveau nevoie de ode şi laude, de imnuri şi poezii, ar fi murit de foame toţi poeţii şi filosofii. Bine, cei mai mulţi dintre ei erau muritori de foame, dar erau şi acei câţiva care aveau ca principală îndeletnicire linguşeala mai marilor curţilor regale şi în felul asta îşi creşteau şi ei brandingul şi onorabilii erau ridicaţi în slăvi prin tot felul de ode şi imnuri de mare laudă.

Ce mă enervează la aceste lichele nu este ipocrizia, ci tupeul cu care-şi fac loc pe ici, pe colo. Dau din coate, se strofoaca, îşi murdăresc limbile cu cele mai murdare funduri (oh, cât de scârbos a sunat asta!) şi calcă în picioare pe aceia care le stau în cale.

Spuneţi-mi voi, cam câte astfel de persoane cunoaşteţi sau aţi cunoscut? Căci am impresia că specia asta umană, parasitus lingualis, este în plină dezvoltare şi înmulţire.

Related Post

34 Thoughts on ‘Parasitus Lingualis’ sau pupincuristii de profesie

  1. Da…intotdeauna genul asta de oameni ajung departe. Aseara am patit o chestie de gen…am fost concediata din cauza unui pupincurist. Sefilor le plac genul asta de oameni..si atata timp cat nu poti fi ca ei…nu esti pe placul lor din pacate 🙁

    1. Oh, Iulia… imi pare rau sa aud asta. 🙁 Sper sa iti poti gasi un loc de munca cu mult mai bun decat precedentul si cu cat mai putini oameni din aceasta specie.

  2. Parcă mi-ai ghicit gândurile. Acest subiect mă bântuie de zile bune și tot observ printre amici și cunoștințe acest tip de comportament. Parcă (exact cum foarte bine ai punctat și tu) se înmulțesc pe zi ce trece.
    Dintotdeauna am reușit să țin la distanță astfel de oameni însă acum se pare că e puțin imposibil. Și da, chiar au un tupeu fantastic.
    Eh, vorba aia, noi să fim sănătoși 🙂
    Mi-a plăcut mult articolul tău.

    1. Multumesc frumos de aprecieri, NightOn. 🙁 Da, ai dreptate din pacate acest gen de oameni sunt tot mai des intalniti si tot mai greu de evitat.

  3. Din pacate oamenii de genul acela ajung departe, chiar imi pare rau ca asa arata lume ain care traim. Bine macar ca mai exista si sefi unde se avanseaza pe competente nu pe pupincureli.

    1. Stiu… asta simt si eu si cu toate astea noua, cei care nu agream astfel de practici, nu ne ramane decat sa ne adaptam cumva si sa invatam sa ii ignoram.

  4. Offff…Asa cum ai spus si tu, grav e faptul ca sunt multi si mai ales, ca le lerge bine si ajung in fel de fel de functii importante!!
    Am avut si eu doua cazuri din astea cand am fost fortata sa-mi dau demisia. Prima data a fost destul de aiurea, ca era primul job 🙂 si nu intelegeam nici in ruptul capului de ce sunt promovati aia care mint, lingusesc si nu fac nimic.
    A doua ora a fost la fel de tragic si a avut legatura cu o persoana apropiata mie care l-a lingusit pe sef pana s-a infipt in patul lui 🙂 iar ulterior mie mi s-a sugerat sa-mi dau demisia ca altfel oricum o sa zbor. Ghici cine a venit in locul meu?? :-)Fix tipa respectiva 🙂 Evident, coincidenta!!! Recunosc ca nici azi nu mi-am revenit din soc.

    1. Omg… chiar e trist cand se intampla astfel de situatii. Citesc si nu-mi vine sa cred in ce lume pervertita suntem fortati sa traim. Imi pare extrem de rau de experientele tale neplacute, ella…imi dau seama ca nu ti-a fost deloc usor si nimeni in locul tau nu si-ar fi revenit dupa un astfel de soc. Cel putin a doua e chiar cu dublu tais, si prietena si sa iti faca si una ca asta. This is crap and sad stuff. 🙁

  5. Gandul meu a plecat spontan catre cineva cunoscut – are o adevarata arta in acest sens, a “absolvit” magna cum laude!:)) Inainte vreme reuseam sa tolerez ceea ce observam, acum mi-e teama ca nu mai pot, am epuizat resursele!:))

    Pupici, Ana!
    O seara frumoasa!:)

    Ilda
    Lavender Thoughts

    1. Da, de asta mi-e teama si mie, ca vor veni vremuri cand toleranta mea pentru aceasta specie de parasitus lingualis, va scadea drastic si nu stiu cum voi reactiona atunci…

  6. De ce iti bati capul? Esti TU lingusitoare? Nu. Atunci fii tu buna in ceea ce faci si lasa-i pe ei sa linguseasca cat vor.

    1. Probelema nu se pune cat de buni suntem, ca ar fi ok sa se puna asa, se pune prb care linguseste mai mult are mai multe de castigat si atunci intervine problema. Ca daca din cauza linguselilor unora altii nu ar fi concediati (vezi cazul ellei si al iuliei de aici) chiar n-am avea nicio treaba cu pupincuristii.

    2. Nu iti bati capul,nu ti-l bati. Dar sa nu iti vina sa te dai cu capul de toti peretii, cand vezi ca tu dandu-ti toata silinta nu ajungi nici la jumatatea aprecierior de care se bucura un lingusitor? 🙂

  7. Habar nu am! Ca nu-s atent. Nu stau in vecinatatea astora daca pot sa evit si pot sa evit. A, ba da, stiu unul, dar e benign. Daca lui ii face placere si numai asa poate supravietui, il prveste. Sigur nu e o viata placuta si categoric denota lipsa de orgoliu si onoare. Da’ e italian, sudicilor nu le trebuie onoare :P. Cum spuneam, nu stau sa observ comportamentul altora, nici fata de mine, nici fata de altii. Am lucruri mult mai misto la care sa ma gandesc sau fac. Deci, daca au fost sau sunt prin jurul meu din astia, eu mi reprim si imi vad de ale mele :). Nu ma deranjeaza, toata pupincureala din lume nu poate competitiona cu competenta si rigorizatea. La fel cum nu ma deranjeaza pilele. Se angajeaza 2-3 pile, dar trebuie si cineva sa le faca temele la pilosi, nu? Ca altfel moare sistemul :D.

    1. :)) Da, daca nu ai avut nicio experienta neplacuta cu astia din specia pupincuristilor, ce sa zic? u`re a lucky guy 😀
      Si asa iti doresc sa ramana si in continuare. 😀

  8. Who cares? Oricum, nimeni nu se va recunoaste in descrierea ta. In general, oamenii sunt orbi, nu-si recunosc un defect, nimeni nu se autoevalueaza corect. Asadar articolul e pentru noi, ceilalti, care nu lingusim, noi care suntem perfecti. Restul, praf si pulbere…

  9. Daca n-ar exista indivizi din specia recipienta, respectiv cei cu fundurile, nu ar surpavietui si nu s-ar inmulti p. lingualis 🙂
    Pana la urma exista si oameni care zic in fata ‘cut the bullshit’ si uite asa se taie avantul pupincuristului. Asta ar fi antidotul si daca ar fi mai multi din astia, s-ar mai imputina specia descrisa de tine.
    Have a (boot)licker-free day!

  10. Am şi eu la serviciu două doamne care se bârfesc pe la spate de îţi vine să-ţi astupi urechile când le auzi, dar când sunt faţă în faţă, fac cu rândul la pupat în dos… e penibil!

  11. Cei mai mari pupincuristi, care sunt adevarati guru in domeniu ajung in politica. Exemplu: membrii ai PDL-ului (cu siguranta si Basul sef…sau ma rog fost stapan), si cu siguranta sunt in toate partidele sobolani din astia. A aratat si la TV unul care ii spunea lui Udrea ca doarme cu poza ei sub perna, si asta la TV nu in particular, asta deja nu mai merge cu “hai ca a fost o gluma”. Adevaratii profesionisti probabil vin si cu covoras-ul de acasa sa se aseze in genunchi cand incep pentru efect maxim, poate unii dau si orgasme datorita experientei lor in ale pupincuritului. Unele sunt cazurile din experientele personale ale fiecaruia, dar cand le vezi la TV deja iti face greata. Si sunt atat de pe fata incat nu mai sunt nici amuzante macar. In parlament demnitatea umana e deja mult sub 0.

    1. :)) Eu inca cred ca vina e impartita in cazul aiurelilor de la tv: vina celor care se preteaza la pupincurisme, vina celor care ridica fundurile pentru a fi pupati in public, vina televizunilor care difuzeaza astfel de rahaturi si,nu in ultimul rand, vina celor care casca gura cand se da pe post asa ceva.

      1. Era in timpul stirilor si dadeau imagini de la nu mai stiu ce confetinta sau adunare a PDL, asta acum 1-2 luni. Ce sa ii faci daca oamenii nu vor sa piarda vreo ocazie sa arate cat de supusi si cat de mari admiratori pana la linsul pantofilor sunt. Era pe Antena 3 unde sunt doar stiri si politica. Am retinut faza datorita nivelului exagerat de penibilitate, desigur asta e doar unul din multe cazuri aratate din arta pupincurismului, pentru ca unii o ridica la nivel de arta. Daca esti pupincurist aspirant te duci in parlament si iei notite, cine stie poate sunt si seminare pe tema asta.

  12. Se numeste instinct de autoconservare. Dar e combinat cu PROSTIE, INCULTURA, etc. Si iese ce ai vazut si tu, Ana. IN ROMANIA PUPATUL IN CUR E SPORT NATIONAL. Molustele fara coloana vertebrala il exercita cu mult spor !

  13. Din pacate traim intr-o lume in care doar astfel de persoane au sansa de a ajunge acolo sus, in timp ce restul supravietuiesc sau putini ajung mai sus cinstit, printr-un noroc! Astfel de persoane isi ating scopul prin cele mai murdare mijloace, iar uneori profita chiar si de bunatatea celorlalti, ce ii iau pur si simplu de naivi, asta chiar e un lucru trist! Mama imi povestea cum se faceau “promovarile” si cum erau premiate anumite pers. de genul pe vremuri, in timp ce cei cu adevarat implicati in munca, diverse activitati impuse, inghiteau in sec! Deci radacina e adanca, iar raul cu atat mai mare! Ce e mai trist e ca e, sau va fi, din ce in ce mai rau! Si probabil multi oameni vor deveni vrand -nevrand astfel, pt. a supravietui!

Leave a Comment