Nu, nu toti romanii sunt hoti de buzunare

Acum câteva luni stăteam de vorba cu o amică care în urmă cu un se angajase la comisia europeană din Bruxelles. Se înțelegea foarte bine cu colegii, ieșeau împreună în afară programului de muncă, se vizitau și făceau multe alte activități extra job. După câteva luni, în timpul unei ieșiri amica mea este întrebată de către un coleg ce mai fac prietenii ei din Polonia.

Ea rămâne puțin încurcată și răspunde fără să clipească că nu e din Polonia ci din România. Liniște totală…câteva secunde, un minut. Tăcerea a fost ruptă in cele din urmă de către un coleg care a întrebat-o: 

-Și atunci…de ce nu te îmbraci ca românii? De ce nu porți fustele lungi și …chestiile alea pe cap… 
  

Amica mea s-a uitat lung mirată pentru că pe moment nu înțelesese aluzia. Și-a dat seama ulterior la ce anume se referea colegul ei și a citit în privirile celorlalți solidaritatea cu întrebarea care-i făcuse inima țăndări. 

O altă prietenă s-a angajat de curând în Germania la o multinațională. În prima zi a fost întrebată de către colegi de unde e. A răspuns fără ezitare că e din România. Managerul ei a zâmbit ironic și a întrebat-o glumind dacă cumva a furat barca cu care a venit până în Germania. Continuând apoi cu…"Știi, așa cum fac mexicanii…".  

Eu am ajuns în Olanda în urmă cu o lună. În prima săptămâna am fost să beau o cafea într-un pub drăguț din Amsterdam. M-am așezat la masă, am comandat cafeaua, mi-am scos telefonul și am mers la bar să întreb de parola pentru Wi-Fi. De după tejghea a venit o doamnă simpatică dornică de vorbă. A zis că vine imediat cu cafeaua și s-o aștept la masă. După câteva minute apare, mă întreabă politicos dacă poate lua un loc, i-am răspuns că da, desigur. Am aflat ulterior că era ownerul pubului, că are 2 fete și un nepot și că în timpul liber joacă tenis.  

După câteva minute bune de conversație plăcută mă întreabă de unde sunt că vorbesc foarte bine limba engleză. Nu chiar atât de bine oricum, zic eu, și i-am răspuns că din România. Când a auzit s-a schimbat la față, zâmbetul larg i s-a micșorat și m-a întrebat zâmbind: 

-Ar trebui să-mi ascund geanta? 

Va zic sincer că nu m-am simțit niciodată mai umilită de atât. Am zâmbit ironic și i-am răspuns că nu e nevoie, că n-o mai are oricum. Moment în care am zărit pe chipul ei panica. A început să se agite și să-și caute geanta pe care nici măcar n-o adusese la masă iar eu nici măcar nu plecasem de acolo. Am încremenit. Și-a dat seamă că glumeam și și-a cerut scuze. I-am mulțumit pentru cafea, am achitat nota de plată și am plecat de acolo cu un gust amar. 

Nu am luat niciodată nimic din ce nu-mi aparținea. Nu am furat vreodată nici măcar un amărât de pachet de gumă de mestecat din supermarket. Odată am găsit pe jos 50 de lei și am stat acolo cu bacnota în mână încremenită 10-15 minute așteptând să vină careva să-i revendice. Nu voiam să i iau pentru că nu erau ai mei. Și ca mine mai sunt milioane de alți români.  

Ce m-a determinat să scriu această postare este faptul că tot noi accentuăm și mai mult această trăsătură minoritară a românilor…furtul. Cei de la BRomania-o echipă de oameni pe care-i urmăresc pe youtube de când aveau câteva zeci de mii de abonați au făcut Manequin Challenge în stil românesc, spun ei. Pentru cine nu știe ce e Manequin challenge, aruncați un ochi pe youtube. E un fel de Ice Bucket Challenge sau Harlem Shake. 

Manequin Challenge in stil romanesc a la BRomania:

 

Filmulețul lor a ajuns pe 9gag un site vizitat de milioane de useri din întreaga lume. Milioane de oameni care or să rămână și ei cu asocierea români = hoți de buzunare.  

Da, e amuzant clipul, e amuzant uneori să faci haz de necaz, dar haideți să încercăm să nu îngroșăm pata neagră de pe identitatea națională a românilor. Sunt atât de multe lucruri pozitive pe care le putem promova si cu care putem fi asociați, iar dintre toate noi alegem aproape de fiecare dată să ne promovăm prin ceva care nu ne caracterizează ca popor. Oricât de amuzant ar părea, când tu ca individ care nu te asociezi cu o trăsătură considerată comună a țării de origine, te confrunți cu ea și ești nevoit să te scuzi pentru ceva ce nu te reprezintă, e trist și rușinos. 

Știu că nu o să se schimbe nimic probabil, că mândria nu e caracteristică a poporului român, insa milioane de români suntem mândri că suntem din România și îmi doresc ca atunci când spunem de unde suntem, oriunde am fi, s-o facem cu capul sus și privirea senină. Dar din păcate cu fiecare clip "funny" ajuns viral care portretizează o trăsătură negativă a poporului român, o să ne fie tuturor tot mai greu să facem asta. 

Related Post

One Thought on Nu, nu toti romanii sunt hoti de buzunare

  1. Ai dreptate,dar mai trebuie sa treaca 20 ani, ca sa schimbam mentalitatea noastra despre noi si apoi a strainilor. Cu un sistem de educatie care produce semianalfabeti sunt sanse minime in viitorul apropiat.

Leave a Comment