Nu mi-e frica de 30

Acum fix acum un an scriam articolul ăsta – despre cum viața nu e mai frumoasă la 30 de ani. Când nici nu împlinisem 29! Habar n-am unde mă grăbeam așa să trag concluzii. A trecut un an de atunci și încă nu am împlinit 30. Mai am o lună! Doar o lună.(si un pic) Acum parcă sunt mai linistita decât anul trecut când deja pusesem eticheta că la 30 de ani viața e oricum numai fun nu. Oh well, se pare că de fiecare dată când mă bat cu pumnii în piept că am avut cea mai strașnică epifanie, karma îmi trage o palmă să mă trezească “You know nothing, John Snow!”   

Adevărul e că anul trecut a fost ca și cum aș fi avut 16 ani din nou. Dacă asta a fost criza de 30 de ani, atunci nu pot decât să zic că aș vrea să fie la fel și cea de 40! Viața la 30 de ani nu e mai tristă, nu e mai anostă, nu înseamnă rigiditate și conformism. Nu e doar despre haine office și coafuri anoste, despre cinatul în restaurante de lux și despre muzică clasică. 30 de ani va fi fix așa cum sunt eu: ca o ploaie rece cu cer senin.  

Va fi despre mersul la teatru, citit, învățat, va fi despre concerte rock, părul roșu, ochelari de hipster și filme obscure. 30 de ani va fi despre iubire, prietenie și devotament. 30 de ani e atunci când știi cine îți va fi alături pentru toată viața, sau cel puțin intuiești mai bine, căci siguri nu putem fi vreodată. 30 de ani este momentul când îți dorești să călătorești mai des și mai departe de granițele țării, Da, la 30 de ani încă poți face alegeri, încă poți să-ți schimbi drumul, 30 de ani e vârsta la care ajungi să te cunoști și să știi cu ce anume vrei să-ți umpli universul. 

Mai am doar o luna și puțin și schimb prefixul. Nu mi-e teamă. Sunt împăcată cu tot ceea ce acum în prezentul meu și aștept cu nerăbdare ce are să vină. Sunt recunoscătoare pentru toți oamenii frumoși din jurul meu, pentru toți cei care mă acceptă așa egocentristă cum sunt eu, pentru că da, e greu ca uneori să recunosc că nu totul e despre mine și despre stările mele, și încerc din răsputeri să mă concentrez mai mult pe cei din jurul meu, să ascult mai mult și să empatizez mai des. 

Nu sunt speriată că într-o luna nu voi mai zice “douzeciisiceva de ani” și voi începe cu 3. Sunt tot eu, copila cu ochii mari și bizar de sclipitori, cu părul creț și nasu` în vânt. Tot cu același zâmbet voi întâmpina diminețile și mă voi strecura prin viață asemenea picăturilor de ploaie printre crengile copacilor. 

Nu mă voi mai supăra atunci când coafeză mă va tunde mai scurt decât am cerut, când un taximetrist se va uita urât că am lăsat prea puțin bacșiș și nu voi mai scoate fum pe nas și pe urechi când cineva nu se va ține de promisiune. Și asta nu pentru că simt că m-am maturizat, ci pentru că, asemenea copacilor care nu își apleacă crengile semețe decât în fața celor mai aprigi furtuni și asta doar până trec și cerul e din nou senin, ca apoi să stea din nou drepți și parcă mai frumoși, cu crengile și mai luminoase, am învățat că nu are sens să mă supăr pentru lucruri trecătoare pe care nu le pot controla. 

Acum un an aș fi spus că mi-e frică de 30 de ani, de fapt, mint, chiar acum câteva luni aș fi spus asta, acum, nici nu i-am împlinit și deja i-am acceptat. Sunt ai mei. Sunt anii mei frumoși pe care i-am trăit cum am simțit eu și o spun din tot sufletul…uitându-mă în urmă nu ar fi putut fi mai bine decât atât! And the best is yet to come!  

Sursa foto Sunflower via Shutterstock.com

Related Post

6 Thoughts on Nu mi-e frica de 30

  1. frumos articol. cateva lacrimi mi s-au scurs pe obraji, cu tot optimismul de printre randuri. ma bucur ca in sfarsit vezi”poneiul”:)) ma bucura increderea ta in frumusetea vietii. anii trec…. amintirile raman. drumul vietii e anevoios ,dar trbuie sa treci prin el “ca picaturile de ploaie” …….multa sanatate, mult noroc si fericire in cei 60,70 ani care vor urma. deci vei mai schimba prefixul de vreo 8 ori.( cel putin) te pupic!

  2. Oricat ne dorim, schimbarea de la o varsta la alta nu se intampla decat daca ne-o dorim noi. Eu scriam prin 2013 articolul pentru minunatul 30 – era numit 30’s and still rockin’ … La doi ani de la acelasi articol ma gasesc la fel, schimbata doar pentru ca eu am vrut nu pentru ca varsta mi-a cerut-o. Da, tot port conversi si blugi rupti ori de cate ori vreu si nu ma voi schimba doar pentru ca asa cere societatea : daca ai o varsta sa-ti schimbi felul de a fi. No way 😀

  3. Inca putin si fac 30, dar nu mi-e frica, deoarece am planuri. Daca nu aveam, atunci imi cam era, dar cand ai planuri, concentrarea te face sa uiti de varsta, si sa iti vezi de treburi. Felicitari pentru articol!

  4. Este foarte relevant citatul: “And the best is yet to come! ” A trecut ceva timp de cand am schimbat prefixul cu 3… daca stau si ma gandesc ma apropii de prefixul cu 4 :D. Cu toate astea, inca mai port conversi, blugi rupti, rad si sunt vesela la fel ca la 16 ani… Iti pot spune ca ceea ce urmeaza dupa 30, este mai frumos decat la 20… 🙂 ! Un barbat imi spunea acum cateva saptamani: o femeie este mult mai interesanta la 30 si ceva decat la 20 si ceva… ” 🙂 ! La fel ca si Lyly, iti doresc sa mai schimbi prefixul de vreo 8 ori ! 🙂

Leave a Comment