Nu e intotdeauna un lucru rau sa nu stii ce vrei de la viata

Am crescut majoritatea  dintre noi influențați de sfaturile părinților, iar unul dintre cele mai des întâlnite era acela că e bine să știm ce vrem de la viață. Sfat care, evident, se referea la  cariera pe care urma sa ne-o alegem. Încă de mici aceștia încearcau să ne influențeze cumva drumul și să luăm, din punctul lor de vedere, cele mai bune decizii. Mama mea este educatoare. Asta face de când avea 19 ani. Așa erau vremurile atunci, ieșeai dintr-o școală cu o meserie sau profesie și cu ea rămâneai si cel mai probabil în aceeași situație se regăsesc și părinții voștri.  

Astfel că, mânată de propriile aspirații, mama și-a dorit dintotdeauna ca eu să fiu profesoară. Tata la fel. Am urmat liceul cu profil uman, am terminat facultăți de uman și evident, cursul firesc al lucrurilor ar fi fost  ca eu acum să stau să scriu condici și să corectez lucrări de control și teze. Dar eu am fost mereu un spirit liber, așa că nu mă puteam conforma că asta este, așa începe și așa se va termina. Am refuzat să cred că o să fiu profesoară la vreun liceu/școală generală. 

Și nu, nu vă imaginați că diminuez cumva importanța dascălilor noștri, departe de mine gândul, doar că nu voiam să fiu încă un profesor frustrat de salariu mic care își face meseria din obligație și pentru că așa s-a întâmplat, nu a avut o altă alternativă și a sfârșit până să-și dea  seama cu catalogul la sub braț, cu lecțiile memorate pe dinafară, încercand să insufle cunoștințe și notiuni de cultură generală elevilor săi, însă, lipsit de determinare și pasiune. Nu contest că încă sunt profesori care își aleg meseria din dedicare, dar din pacate, din cauza salariului mic, tot mai mulți optează în prima fază pentru altceva.  

Eu nu am știut niciodată cu adevărat ce vreau. Și chiar și acum sunt confuză. Da, mulți ați spune că e ciudat să ajungi la 29 de ani și să nu ai deja un drum clar trasat înainte. Și poate aveți dreptate. Dar eu nu mă pot conformă că gata, asta este, asta e ceea ce vreau să fac toată viața. Ar fi prea deprimant pentru mine. Am făcut suport tehnic, am făcut technical writing, marketing și product management. Acum am ajuns din nou în punctul în care o voi lua de la capăt. Da, făcând altceva, însă singura constantă în toate joburile pe care le-am avut rămâne, paradoxal, domeniul IT, domeniu de care nu vreau să mă despart.

Este probabil singurul domeniu în care nu m-aș plictisi. Se pot face atât de multe lucruri încât nu încape vorba de plafonare. Așa că, din 23 iunie o să mă întorc într-o companie dragă mie, pe o poziție care pentru mine va fi o provocare și căreia abia aștept  să-i fac față. Nu știu despre voi dar eu aș fi teribil de deprimată dacă aș ști că jobul X îl voi face pentru toată viața. Eu prefer sa ma conformez cu ideea că întotdeauna sunt alte opțiuni, alte perspective și sunt mereu pregătită să-mi schimb drumul. 

Viața e compusă din sumă alegerilor pe care le facem și cu cât ele sunt mai variate cu atât ea va fi mai bogată și noi ne vom simți mai împliniți. Nu spun că e bine să gândiți ca mine, nu contest împlinirea celora  care fac același lucru de 10 ani, suntem diferiți și e firesc să ne împlinească și să ne facă fericiți lucruri diferite, spun doar că vreau să cred că niciodată nu e prea târziu să începi altceva, să înveți lucruri noi, să îți dorești să te dezvolți și să schimbi traiectoria.

E nesănătos să ne conformăm în orice, că e vorba de viața profesională sau de cea personala.  Avem atât de puțin timp de petrecut pe Pamant, încât ar fi trist să ne complacem în ceva ce nu ne aduce nicio satisfacție. 

Asta este ceea voiam să vă spun. Că sunt bine și că o iau iarăși de la capăt. Cu bucurie în suflet și cu speranța că o să fie bine și de data asta. Nu, nu îndrăznesc să-mi fac planuri că peste 5 ani o să fac același lucru pe care îl voi face începând cu 23 iunie, îmi doresc doar ca și această experiență să mă ajute să cresc la fel de mult cum au făcut-o cele de dinaintea ei. 

Dar spuneți-mi despre voi, ați putea face aceeași mesrie/profesie toată viața? Sau vă sperie și pe voi acest gând și preferați să vă gândiți că și mine că sunt întotdeauna și alte opțiuni? Ați fost vreodată în punctul în care a trebuit să vă schimbați drumul? 

 

Related Post

7 Thoughts on Nu e intotdeauna un lucru rau sa nu stii ce vrei de la viata

  1. Ai si nu ai dreptate. Am avut mai multe discutii legate de asta cu Vlad Stan, si ii spuneam mereu acelasi lucru ca si calatoria in sine poate fi ceva minunat fara sa ai neaparat o destinatie. Insa mi-am dat seama ca e foarte important sa ai o destinatie, chiar daca poti oricand sa o schimbi cu o alta.

    Atat in antreprenoriat cat si in viata e important sa iti alegi o destinatie. E primul lucru pe care trebuie sa-l faci, sa sti unde vrei sa ajungi.

    1. “ii spuneam mereu acelasi lucru ca si calatoria in sine poate fi ceva minunat fara sa ai neaparat o destinatie. Insa mi-am dat seama ca e foarte important sa ai o destinatie, chiar daca poti oricand sa o schimbi cu o alta.”

      +1

  2. Impartasesc opinia lui Dragos Schiopu.Exista o limita pana la care poti sa te descoperi ,sa-ti alegi drumul in viata. Adevarat ai spus ca viata este scurta ,dar trebuie sa te hotarasti ce te face implinita atat profesional ,cat si personal. Nu lasa,asa cum nu ai lasat nici pe parintii tai, pe nimeni sa te infuienteze. Poate unii au intentii bune ,poate altii rele. Tu esti singura care stii ce e bine ,sau ce crezi ca e bine, pentru tine. Daca gresesti te superi pe tine.:))

    1. Din pacate nu iti prea impartasesc opinia ta 🙂

      Pe de o parte e bine sa nu te lasi influentat, dar nelasandu-te deloc influentat, o sa ajungi o frunza in vant. In plus, sunt o tona de persoane cu mult superioare tie/mie/ei despre care e o idee EXCELENTA sa te influenteze. E cu dus-intors.

  3. Eu sunt cu ok cu a schimba jobul atunci cand nu esti fericita, insa doar spre cautarea unei profesii in care esti. Asta pentru ca nu poti deveni cu adevarat bun in ceva decat dupa ani de experienta, iar daca tot iti schimbi domeniul e greu sa ajungi acolo.

    Bine, una e domeniul in care lucrezi, si alta e locul propriu-zis in care o faci. Dar eu in general prefer stabilitatea atunci cand lucururile merg ok.

    Eu ma vad facand ceea ce fac acum toata viata. Bine, nu la acelasi nivel. Vreau sa fac lucruri mai complexe si mai interesante, normal, sa ma dezvolt intr-o anumita directie, insa ma pot vedea de exemplu in compania in care lucrez acum sau in domeniul acesta toata viata.

Leave a Comment