Milestone: Primii 10 kilometri alergati

Vara trecută când am bifat primii 3 km alergați cu un pace de puțin peste 6, am fost cea mai fericită. Puteam. De fapt, competiția adevărată nu era de alergare ci de motivație vs. comoditate. Da, după un program de 9 h pe zi la birou, nu vrei decât să ajungi acasă și să te relaxezi făcând nimic. Eu nu sunt o persoană matinală, nu mă văd trezindu-mă de dimineață să alerg, apoi să vin acasă, să fac un duș și să mă pregătesc de plecat la serviciu. 

RUNNER IN HILVERSUM NETHERLANDS

Nu știu dacă am să fac asta vreodată, dar cel puțin în viitorul apropiat nu mă imaginez făcând asta. Eu sunt genul ăla de persoană care după ce se trezește îi ia minim 2 ore să booteze cum trebuie. Deci nu, nu știu, nu cred. Dar cum omul e supus schimbării și chiar și cele mai adânc înrădăcinate obiceiuri se pot educa în timp, never say never.  

Cum ziceam vară trecută am făcut 3 km și apoi la o lună distanță primii 5 km. Și apoi iarăși am scăzut la 3.5, 4…și foarte greu reușeam să ating 5 km.În luna octombrie am șomat pentru că, așa cum vă ziceam, nu aveam echipament de alergare potrivit pentru vreme rece. Apoi am ajuns în Olanda și am dat fuga la cel mai apropiat Decathlon să-mi cumpăr. Și de aproape 2 luni alerg de 2-3 ori pe săptămână. În urmă cu 2 săptămâni s-a întâmplat și minunea care bucură orice alergător amator, acel milestone care ne face inimile să tresalte de bucurie și să ne motiveze să vrem și să putem mai mult…este vorba de primii 10 kilometri. 

În Hilversum (Olanda), am în apropierea locuinței o pădure tare, tare frumoasă (poze în articol) și acolo alerg de fiecare dată. E liniște, sunt și alți alergători, oameni care plimbă căței, liniște cât cuprinde și aer curat. Iar dacă se pune și de ceață, ce să mai e Silent Hill live action.  

Nu mi-am propus să alerg 10 kilometri. Am ieșit la alergat, am zis că ok, alerg 4-5 maxim 6 kilometri și mă întorc. Nu era nici foarte ok vremea, picura și bătea puțin vântul, așa că atunci când am ieșit din casă nu m-am gândit că o să bat recordul personal. Am alergat, am făcut 5 km, 6 km, 7 km…încă mai puteam…m-am oprit și am mers vreo 200 de metri, mi-am tras sufletul și am tras tare pe ultimii kilometri. Da, a fost greu, nu pot să spun că i-am parcurs cu ușurință și nici timpul nu a fost unul demn de invidiat. Am scos un timp de 1h:6min la un pace de 6:34/km . 

strava run

Zic că a fost greu pentru că de atunci nu am mai atins performanța. Adevărat, nici nu mi-am mai propus, cum nici atunci nu o făcusem de altfel, dar pur și simplu după 6, 7 km nu mai continui. Aș putea să fac ca atunci și să forțez puțin, dar aștept cuminte, parcurgând curse normale de 5-6 km să vină organic cei 10 km.  

La câteva zile după ce am scris acest articol și l-am păstrat în draft, am reușit din nou performanța. 

Cum te motivezi să continui să alergi că să-ți depășești distanțele cu care te-ai obișnuit. 

E foarte greu să ieși din zonă de confort. Știi că alergi de obicei un număr de kilometri și atunci când te apropii să-i atingi organismul tău pare că cedează și că spune gata, stop, atât și pentru azi. E greu să îl urnești așa că vă spun ce funcționează la mine pentru a accelera puțin și a continua cursa deși o voce from the back of my mind continuă să-mi spună: gataaaa, oprește-teeee! 

  • Mă opresc din alergat și merg 100-200 de metri. Da pur și simplu merg și mă relaxez.
  • Îmi spun că oricum am terminat cursa pe ziua respectivă, așa că ce e peste, e peste, dacă mai pot ok, dacă nu, nu. Dar mai încerc puțin. respir adânc și rar de câteva ori că să îmi revină respirația accelerată la normal 
  • Caut o melodie alertă și pozitivă în playlist-de obicei ceva de la Imagine Dragons- au melodii drăguțe și ritmate 
  • Îmi spun că dacă nu mai pot, mă opresc oricând, căci oricum am alergat cursa propusă-și asta mă ajută foarte mult pentru că nu simt absolut nicio presiune. 
  • Încetinesc ori de câte ori e nevoie pentru a nu îmi crea o stare de panică 

De menționat este că a doua zi am făcut febră musculară…yeeey, nu mai făcusem de mult timp și așa de bine m-am simțit, nu mă deranjează atunci când fac, e semn că am solicitat musculatura și ăsta e un lucru bun, I`d say. 

În 2017 îmi propun să particip la câteva curse de 10 km, în prima jumătate a anului, urmează un articol și despre ele, iar despre primul meu semi-maraton, ei bine, despre el…cred că mai trebuie să aștept și să mă antrenez înainte să visez. Ce e fain și motivant când începi să alergi este sentimentul pe care îl ai după ce îți depășești rând pe rând limitele, primii 3km, primii 5, primii 10…vezi cum organismul tău începe să nu mai obosească atât de repede, să îți intri într-un ritm al tău și să crești ușor, ușor, ceea ce vă doresc și vouă, cei care alergați și cei care nu o faceți dar vă propuneți să. 

Locul meu preferat pentru alergat

Hilveersum Forest

Hilversum forest

Hilversum forest

Hilversum forest

Hilversum forest

Related Post

One Thought on Milestone: Primii 10 kilometri alergati

Leave a Comment