Mancam sau nu carne? Perspectiva etica

Dilema cu mâncatul cărnii este una la fel de dezbătută ca eutanasia sau avortul sau implantul de silicoane. Glumesc, desigur, doar că absolut toată lumea are o părere. La fel ca-n politică, doar că în loc de politicieni dezbatem găini, porci, vaci, mă rog, dacă stau să mă gândesc, diferența nu-i atât de mare. ^^

Eu am renunțat la a mânca carne de aproximativ un an. Nu mi-am propus să fac asta, nu m-am trezit pur și simplu într-o zi și mi-am zis “Ana, de azi nu mai mănânci carne!”. Nu a fost nimic greu, nu m-am forțat în niciun fel pentru că niciodată nu am fost un #meatlover. Da, din când în când mai scăpăm pe la Mc câte un hamburger, doi, dar oricum tot cartofii prăjiți îmi plăceau mai mult. 

Nu sunt însă genul de persoană care s-a lăsat de carne și rubs that în everyone`s face.  
La petreceri, nunți, botezuri, chermeze dacă se întâmplă să nu am de ales, n-o să merg la gazdă c-o față de sclifosita să mă plâng “Știiiii, dar eu nu mănânc carne”. O să fac excepție și o să mănânc în ziua respectivă, ca toată lumea să se simtă bine. La ultima nuntă la care am fost am cerut expre meniu vegetarian.

Mi s-a spus că da, sigur, cum să nu. Când am ajuns acolo am primit același meniu ca restul invitaților. Am ales să mănânc ce era cât de cât pe gustul meu (de exemplu sarmalele nu mi-au plăcut niciodată) și să nu comentez nimic pentru că ultimul lucru pe care aș fi vrut era ca cineva să se simtă incofortabil din cauza preferințelor mele culinare. 

Problema consumului de carne se pune din două perspective: cea etică și cea a sănătății.
Așadar cât de sănătos este să consumăm carne și cât de etic este să încurajam uciderea animalelor pentru hrană. 

Perspectiva etică 

Acest aspect etic este invocat cel mai adesea de către iubitorii de animale, ONG-urile pentru protecția animalelor, peta and so on.
Problema însă se pune în felul următor:

  • Este un principiu greșit să crești animale ca apoi să le ucizi pentru a le mânca? 
  • Este principiul de mai sus corect dacă procesul în sine ajută ca oamenirea să supraviețuiască? Putem afirma că tocmai faptul că am ales să mâncăm carne a ajutat la dezvoltarea și evoluția speciei umane? 

Bun, odată ce am stabilit care sunt cele mai importante probleme de natură etică a consumului de carne, să trecem la ce ar putea fi moral greșit în a omori animalele. Desigur, dacă acceptăm ca animalele au drepturi și cel mai important este ca și în cazul nostru, dreptul la viață, atunci evident că să le ucidem pentru hrană este imoral. 

Dacă acceptăm că animalele au interese care trebuie respectate, atunci marii producători de carne le încalcă cu brio: dreptul de a trăi în natură, libere, dreptul ca ele să își aleagă hrana, dreptul de a nu fi supuse la frică și durere, dreptul de a trăi alături de animalele din aceeași specie etc.  

Să considerăm ambele abordări ca fiind adevărate: animalele au drepturi și interese.  

Dacă toți oamenii am cădea de acord în acesta privință de mâine toată lumea ar fi vegetariană și porcii ar zbura, pardon, ar umbla liberi, fără nicio grijă pe lume.  Dar asta evident că nu o să se întâmple. Și asta pentru că așa cum cu ușurință am căzut noi de acord ca animalele au drepturi și interese, același lucru am putea să spunem și despre plante.
Asta ca să știi ce să răspunzi când cineva îți spune că “ești o plantă!” Poți să îi spui lejer că și plantele au sentimente. Desigur, o să se uite puțin încurcat și-o să te pună să-i aduci o plantă care râde, plânge sau să-i demonstrezi că o plantă simte. 

Și tu o să îi spui despre omul de știință indian Dr. Jagadishchandra Bose (Phew, ce nume intortochiat are!) și de faptul că zeci de ani de cercetare nu au fost în van și că omul a dovedit științific că plantele simt și ele și suferă atunci când le rupem o frunză, sau o petală. Tot doctorul cu nume intortochiat a venit cu descoperiri despre mecanismul nervos al plantelor și abilitatea de a reacționa la diverși stimuli.  

Astfel că, dacă animalele au drepturi, plantele au sentimente nouă ce ne mai rămâne să mâncăm? 

Știu, mulți dintre voi o să spuneți că nu comparăm viața unui pui cu cea a unui copac sau a unei roșii. Dar cine suntem noi să stratificăm importanța vieții pe Pământ? Astfel că, din moment ce tot ceea ce regăsim în natură are anima, noi ce ar trebui să facem ca să supraviețuim și să fim și morali în același timp? 

Răspunsul este așa cum ați anticipat, nu avem cum să facem ceva. Omul a evoluat tocmai pentru că a inventat focul, a vânat, a pescuit și tot așa. Dacă ne gândim că preistoric ar fi așteptat 6 luni după producția de legume, ar fi murit de foamne și noi n-am mai fi aici să dezbatem subiectul ăsta cu ochii într-un monitor/display care a fost inventat tocmai datorită progresului. 

Și pentru că tot e pe val, o să fac o analogie cu un AI (Artificial Intelligence)-un roboțel. Cei de la Robotica au inventat un robot-Turry- care să imite perfect scrisul de mână-caligrafic. Scopul lui Turry este deci să scrie.

El nu e un robot bun sau rău, este un robot care vrea să scrie frumos. Să presupunem însă că Turry devine din ce în ce mai bun la asta și devine o amenințare pentru oameni. Adică robotul Turry ar putea face orice job care implică redactare. Și să presupunem ca asta nu ar fi ceva care s-ar dori. Turry deci ar urma să fie distrus. Turry însă realizează atunci când nu mai e încărcat, nu mai e “pus la treabă” că el nu mai poate să scrie, scrisul fiind scopul lui ultim.  

Așadar, Turry începe să atace și să manifeste un comportament agresiv. În urma manifestărilor lui mai mulți oameni mor. Este Turry un robot rău sau imoral? Aș tinde să zic că nu, că Turry este doar amoral, el nu se manifestă negativ din răutate sau cu scopul de a omorî, el face lucrurile respective pentru a-și îndeplini scopul, acela de a scrie. Astfel că, atunci când oamenii aleg să ucidă animale strict pentru hrană (aici nu includem vânătoarea, actul de a omorî doar din plăcere, ca sursă de entertainment), ei o fac doar pentru a-și îndeplini scopul ultim al rasei umane: acela de a supraviețui. 

Menționez că sunt împotriva maltratării animalelor și creșterea acestora în condiții de stres, indiferent dacă scopul este acela de a menține producția de carne la același nivel,  dar asta este o altă discuție pe care o s-o purtăm altădată. 

Care văd eu că ar fi soluția de mijloc?

Nefiind nici măcar pe departe un expert în domeniu și nici nu sunt înverșunată nici împotrivă consumului de carne și nici pro (deși să recunoaștem, caninii aia ai noștri sunt mărturia biologică a faptului ca suntem construiți să păpăm și altceva decât legume) consider însă că încurajarea consumului de carne prin mass producții va crea întotdeauna un mediu propice pentru dezbateri ca cea de fata si un context nefericit pentru bietele animale.  

Da, nu zic să nu consumăm carne (deși bănuiala mea e că în câteva sute de ani tot mai mulți oameni vor fi vegetarieni și ne vom adapta lipsei de carne astfel că întrebarea “tu de unde îți iei proteinele?” va dispărea), zic doar că producția ar trebui să fie mult mai mică, chiar dacă asta pe termen scurt ar dăuna economiei.

Dar dacă un produs devine mai rar, prețul acestuia crește automat, ceea ce înseamnă că cei care sunt #meatlovers vor scoate mai mulți bani din buzunar să achiziționeze un pui. Dar lucrul ăsta are două aspecte pozitive: unul că puiul ăla e crescut în condiții lipsite de stres, fără hormoni și alte prostii și doi că pe termen lung producția de carne va deveni sustenabilă. 

Sursa foto: Friends not food via Shutterstock.com

Related Post

3 Thoughts on Mancam sau nu carne? Perspectiva etica

  1. Am fost vegetariana timp de vreo 12 ani, iar acum am renuntat de tot la produsele de la animale, insa sunt constienta ca omul e facut sa manance carne, ca doar si eu am facut-o pana la o anumita varsta si stiu ca e digerabila de catre stomacul nostru. Totusi ma intreb de ce nu o mancam si cruda, daca suntem adevarati carnivori. Ceea ce ma deranjeaza cel mai tare la industria asta a carnii e nepasarea oamenilor fata de suferinta animalelor si dezinteresul lor fata de ceea ce se intampla cu animalul de cand se naste si pana ajunge la ei in stomac. Fata de celelalte specii, noi intelegem exact ce fel de suferinta producem prazii, torturam animalele constient si omoram mai mult decat avem nevoie. Asta nu mi se pare in regula, dar cum ai spus tu, e alta discutie. Daca animalutele ar zburda fericite atata timp cat ar trai si ar muri rapid, fara durere, n-as avea nicio problema cu consumul de carne. Incerc sa nu fiu ipocrita, am pisici si caini pe care ii hranesc cu… carne si nici nu detest persoanele care consuma carne sau produse de la animele caci atunci ar trebui sa ma despart de sot, sa nu ma mai intalesc cu prietenii si sa fie un chin sa stau in preajma colegilor.

  2. Da, fiecare are alegeri, principii si normal face cat poate sa fie acceptat asa sau cum ai spus si tu sa nu fie deranjant.
    De asemenea, nu imi plac nici unii oameni care s-ar lauda cu asta.
    Adica ai facut o alegere, ti-o asumi, e a ta si numai a ta. Iar la nunti nu cred ca lumea sta chiar sa se uite in farfuria ta…poti invoca destule motive sa nu deranjezi, in sensul de a jigni.
    Da, parca de obicei mirii vin la fiecare masa si te intreaba cum iti e, daca meniul este pe gustul tau..nah. sunt situatii. dar poti sa scapi de ele

  3. Subscriu,
    Eu si sotia am renuntat la carne de 3 ani din aceleasi considerente si suntem bine mersi.

    Cele mai tari intrebari sunt cele de genul: “dar de unde iti iei proteinele” ? 🙂

Leave a Comment