Joburile de azi…obținute “pe pile”

Vă ziceam mai demult că există și o parte bună în naveta cu autobuzul: aceea că vrând nevrând ești martor la discuții, conflicte și, credeți sau nu, in autobuz mi-au venit o mulțime de idei de articole pe blog. Discuția de astăzi a avut loc între două absolvente de facultate:
 
 -De luni încep munca.
 
 -Da? Bravo! Unde?
 
 -La compania X.
 
 -Felicitări, fată…dar cum ai reușit acolo?
 
 -Mi-a depus o cunoștință CV-ul.A fost tare că nici măcar n-au publicat anunțul pe net.

Și asta mi-a adus aminte de o cunoștință care găsise job-ul visat pe e-jobs, a depus înfrigurat cv-ul și a așteptat. Apoi s-a întâmplat ca prietenă lui să-l cunoască pe team leader-ul de la compania respectivă. I-a trimis cv-ul direct lui, l-au chemat la interviu și l-au angajat. Ce vreau să spun e că nu contest abilitățile nimănui, nu zic că o persoană n-ar fi potrivită pentru job-ul X, că nu sunt eu în măsură să judec competențele nimănui, doar că, mi se pare așa oarecum nedrept că dacă nu cunoști pe nimeni, dacă nu îți duce cineva cv-ul și nu te recomandă nimeni, poți să termini și 3 facultăți și 2 masterate și o să sfârșești prin a căuta un loc de muncă inferior pregătirii tale.

Eu știu mai bine câte nopți albe și depresii am avut încercând să-mi găsesc un loc de muncă decent. Degeaba aveam studii superioare dacă nimeni nu era dispus să-mi dea o șansă. Și credeți-mă că nu încercam să mă angajez pe poziții pretențioase și pe salarii uriașe. Voiam un job decent care să-mi placă și din care să obțin un venit ok. Am fost la nenumărate interviuri dar m-am lovit de firme neserioase, salarii mizere, cerințe prea mari, răspunsuri negative sau de cele mai multe ori nici măcar un răspuns, și, vă dați seama, ce impact au avut cele menționate asupra moralului meu. Tot să ai încredere în tine și să îți păstrezi calmul și optimismul. Sincer vă zic, ajungi să crezi că e ceva în neregulă cu tine și încerci să cauți acel ceva care nu te ajută să treci de acest hop.

Anul trecut am mers la un interviu pentru call center-ul Vodafone din Ploiești. V-am povestit despre el aici. După 6 luni de call-center am aplicat în cadrul companiei pentru poziția de First Level of Data Support. A fost de învățat o ducumentatie de aproape 500 de pagini în nici două săptămâni. Am reușit să intru și următorul pas e Second Level. Ce vreau să spun e că eu nu am avut niciodată pe nimeni care să-mi întindă CV-ul pe ici pe colo sau care să-mi dea vreun pont sau vreo recomandare. A trebuit să-mi mobilizez moralul de fiecare dată când primeam un răspuns negativ și să mă conving pe mine că trebuie să găsesc ceva…cumva!

Îmi place ceea ce fac acum, căci încă de când am intrat în companie am știut că în direcția asta vreau să merg. Mulți când au auzit că după două facultăți am ajuns în call-center au rămas așa, oarecum dezamăgiți, iar mulți, care știau cât e de greu să găsești un job prin propriile forțe m-au felicitat. Sfatul meu pentru cei care sunteți la început de drum și nu aveți o experiență relevantă într-un domeniu e să participați la internship-uri, să urmați cursuri de specializare în alte domenii decât cele pe care le-ați studiat în facultate (cu cât e mai multă diversitate pe CV cu atât mai bine) și nu în ultimul rând să încercați să vă găsiți un job într-o companie mare, chiar dacă porniți de jos, dar cu timpul, pe baza implicării și a rezultatelor voastre veți putea promova.
 
Și da, sunt dezamăgită de țara în care trăim în care șansele sunt măsurate de posesia unei persoane X care să-ți introducă CV-ul pe ici pe colo. Dar până la urmă probabil așa este peste tot, habar nu am, nu a zis nimeni că avem toți șanse egale, dar o balanța înclinată doar în favoarea celor cu pile e cel puțin deprimantă.

Related Post

29 Thoughts on Joburile de azi…obținute “pe pile”

  1. Eu de vreo 15 ani o ţin numai în cursuri, recalificări, workshop-uri, facultăţi etc. Şi toate astea nu mi-au folosit nici măcar în 1% din cazuri. Când intervine pila însă, totul se rezolvă instantaneu; uneori nu mai e nevoie nici măcar de CV. Atunci nu te întreabă nimeni nici măcar dacă ai terminat liceul.

  2. Intr-o companie mare e destul de greu sa progresezi, mai ales in Bucuresti. Pana la urma nu conteaza unde lucrezi atata timp cat iti place si atmosfera e ok.

  3. Nu e vorba de pile Ana. E vorba de competenta. Degeaba te aduce X in compania Y pentru ca daca nu performezi la prima evaluare ai zburat, fie ca ai intrat pe usa sau pe geam in firma.

    My 2 cents.

    1. Hai, hai, mai taie din ele, nu te sfii. Cand n-ai pile pretentiile companiei sunt mari (trebuie sa ai x ani de exp, sa ai vrute si nevrute, etc) insa la o “recomandare” aceste detalii se uita iar de cele mai multe ori acei candidati, care poate n-au nici o pregatire, sunt instruiti la locul de munca. Pe baza de competente ?!Crezi si tu ce spui, nu?

      Tu cum ai fost angajata intr-o functie bine platita ca sa spui asemenea prostii?

  4. Da, asa e peste tot, din pacate! Chiar si aici, daca nu cunosti pe cineva care lucreaza in anumit loc care sa te "bage inauntru" nu ai sanse sa gasesti vreun loc de munca :(.

  5. @lex, depinde ce spate ai in firma, unii nu zboara asa usor, ba altii revin dupa ce au fost zburati

    @ana, eu am trait ambele situatii, nu as generaliza. Si dupa cum am mai zis, noi nu prea inventam chestiile astea, le invatam de la altii

  6. Bun subiect! Felicitari! Face parte din realitatea romaneasca , nu ai pile nu te descurci , asta e tara in care se vrea sa traim!
    Eu am lucrat si in sistemul public si in sistemul privat . In sistemul public cand am vrut sa avansez mi s-a spus ca nu are rost sa dau concurs pt. ca postul este rezervat de cineva din minister pt '' un nepot'' iar in sistemul privat patronul decide , in general sifoanele peste tot sunt binevazute , iar cel care trage tot in ala da!
    Questia e in "pilosii'' sunt pusi si in niste posturi cheie iar realitatea demonstreaza ca cel care trage la un moment dat se va lovi de ''experienta'' pilosului si o lasa balta!

  7. oooof…asa m-am regasit in primele paragrafe ale articolului incat e aproape inspaimantator. am ajuns si eu fix in punctul ala in care incep sa cred ca-i ceva in neregula cu mine….
    insa eu nu am gasit inca jobul visat si, la fel ca tine, nu am pe nimeni care sa-mi strecoare cv-ul prin dosare cheie. insa sper ca paragrafele finale sa se completeze si la mine pe parcurs, cat de repede 🙂
    felicitari si multumesc! sincer multumesc! parca ma simt mai normala acum…

  8. Ana, mie mi se pare ca tu vorbesti de recomandari, ceva diferit de clasicele pile. De pile n-am avut parte ever, de recomandari da, si m-a sunat un headhunter de la o firma unde nici macar nu aplicasem la vreun job dar stia de mine pentru ca ma recomandase un client. Si bravo mie, ca e meritul meu ca am facut treaba buna de s-a auzit de mine. Pila e, cel putin pentru mine, definitia aluia care se angajeaza asa direct fara un cv, o discutie, un test etc.

    1. Da, bravo tie, insa daca nu era acel client sa te recomande, sau sa ii spuna headhunter-ului de tine crezi ca te mai cauta? Nu.
      Nu contest abilitatile nimanui, pe mine ma revolta asta cu "i-a zis cutarescu de mine", "mi-a pasat cv-ul" etc. Ce sanse au cei care poate sunt mai buni si nu il au in spate pe Cutarescu.plasatorul de cv si de pus vorbe bune?

    2. Aici sunt de acord cu Ana. Ceea ce vrea sa spuna este ca sunt multe persoane capabile si competente care nu primesc posturile cuvenite din motive care nu tin direct de ei. In acest caz, nu au pile. Eram sceptic inainte, pana cand am vazut 3 cazuri concludente: un fost coleg de facultate a fost angajat la o rafinarie pentru ca tatal lui era bine vazut acolo (in apararea lui spun ca a terminat pe locul 1 o facultate de profil), o lucratoare la o editura din Cluj (spun lucratoare pentru ca nu stiu exact ce post este, cert e ca e un post de conducere) a angajat o fosta colega de… ceva si eu am reusit acum cativa ani sa imi schimb jobul cu ajutorul unei matusi de-ale mele. Probabil ca, in toate cele trei cazuri, cele trei personaje principale ar fi avut sanse reduse de a ocupa postul.

      O intrebare am pentru tine: care e diferenta dintre recomandare si pila? 🙂

      1. Ana, dar uneori efectiv asta e strategia, sa nu pui jobul online, sa angajezi pe baza de recomandari sau intern pentru a ajuta angajatii sa avanseze. In firmele pe la care am lucrat eu s-a procedat asa. Prima data se mergea intern si pe recomandari, abia poi pe net. Si eu am suferit cand nu gaseam job online, dar m-am si bucurat cand am reusit prin recomandare, toate metodele au avantaje si dezavantaje, la fel cum un produs are un target, asa si pentru anumite joburi se fac anumite genuri de selectie de personal.
        El Sandero Rojo, am scris si prima data, ma citez :))) – ”Pila e, cel putin pentru mine, definitia aluia care se angajeaza asa direct fara un cv, o discutie, un test etc.” – am vazut foarte multi angajati doar pentru ca tata il cunoaste pe domnul director sau mama e prietena cu tanti de la HR, fara sa treaca prin interviuri sau teste la fel ca ceilalti. Recomandarea inseamna ca CV-ul ajunge 100% sigur la HR, daca candidatul se descurca si este el cel ales din 30 de oameni sa zicem, foarte bine, daca nu, next time. Am facut si putin HR si am observat ca pentru foarte multi recomandare = pile, dar nu e asa. Si daca eu as fi la HR si tu ai fi recomandat pentru un job, te-as intervieva, dar daca ar fi altul mai bun ca tine, tot nu ai obtine jobul, cel putin cu mine :).

      2. diferenta dintre cele 2 nu este ff mare….dar deobicei ”pila”unde face intrarea persoana respectiva are o usoara obligatie fie din colegialitae…sau alti factori,iar…recomandarea atunci cand cineva cu o experienta vasta intr-un domeniute sustine si garanteaza verbal pt tine….cam asa sta treaba.!!

    3. Pila/recomandare, haideti sa n-o mai ardem in semantica. Va deranjeaza in ziua de azi cand cineva va reproseaza ca v-ati angajat pe baza de pile si-i spuneti mai nou recomandare. Atata timp cat n-ai dat test la interviu sau nu te-au ales in baza unei analize riguroase asa cum se face in strainatate, in Romania din pacate situatia a evoluat de la vechea pila la noua recomandare asa cum inainte de ’89 era epoca stalinista si dupa lovitura de stat am trecut la “democratia”-comunista sau comunismul modern. Traiasca semantica si lumea plina de naivi. Hai sictir.

  9. In societatile care apartin statului angajarile se fac exclusiv pe baza de "pile" sau plicuri.
    Cunosc 2 farmaciste care nu au fost nici macar o zi la facultate,insa si-au cumparat diplomele.Asa ca de competenta ,nici pe departe ,nu poate fi vorba
    In societatile private esti angajat pe baza competentelor tale,pentruca nu cred sa existe patron care datorita angajatilor cu "pile"sa-si duca propria firma la faliment,insa unii dintre ei,te tin la serviciu de multe ori peste program,nu iti fac carte de munca si platesc prost.Cred ca mai tineti minte cazul tinerei care a decedat din cauza epuizarii.Din nefericire nu este o poveste ci adevarul crud, pe care-l traiesc majoritatea tinerilor din Romania

  10. Din pacate suntem o tara in care angajarile se fac numai pe baza de cunostinte si relatii… Am participat intamplator la o discutie a unui individ pe care nu il cunosc prea bine, dar am ramas putin confuza la ce am auzit….
    Prietenul de la capatul firului probabil il intreba ce mai face, stiind ca nu are loc de munca:
    -…….
    – Acum fac foarte bine, m-am angajat la firma la tata!
    -…….
    – Deocamdata nu fac nimic, dar nu conteaza, oricum cred ca voi avea salariu mare ca m-a pus director!
    -……..
    – Partenerul lui de afacere de ce sa nu fie de acord, ca doar sunt baiatul lui tata!
    Iar la concluzii eu nu pot sa mai adaug nimic… 🙁 🙁 🙁

  11. Astăzi pe la noi cam așa este. Uneori te întrebi dacă merită să faci 2-3 facultăți că oricum ai șanse mici să-ți folosească :)) Personal de 3 luni caut ceva și singurii care sună sunt ăia de nu au oferte serioase. Până la urmă o să mă apuc să învăț alte chestii care țin de hobby și poate iese ceva 😀

  12. Sistemul de pile functioneaza de zeci de ani. Doar cei care au bussinesuri adevarate se feresc sa angajeze pe pile. Iar noi cum nu prea avem …

  13. Fenomenul pe care il denunti aici nu se numeste "angajare pe pile" ci "angajare pe baza de recomandare". Multe firme prefera sa angajeze persoane cunoscute de catre proprii angajati, asta pentru ca angajatul nu va recomanda niciodata pe cineva nepregatit; la noi in firma mai mult de 50% dintre angajari se fac pe acesta filiera si nu mi se pare un lucru neaparat rau. A lua in considerara cv-ul unui necunoscut care pretinde pe ejobs ca ar sti sa faca 1000 de lucruri si in realitate nu stie aproape nimic, e echivalent cu a trage un bilet la o loterie cu 50% sanse.

  14. prefer sa angajez pe baza de recomandari decat de pe net. evident daca competentele se potrivesc cu nevoile mele. pentru ca :
    1. cel care face recomandarea imi recomanda cineva cu care voi fi compatbil (dpdv asteptari, financiar,atitudine,etc)
    2. angajatul pe recomandare este mai deschis in comunicarea cu mine si nu ma trezesc peste doua luni ca e deprimat din X cauze pe care nu mi le spune (sau eu nu am reusit sa le dibuiesc).
    3. conflictele se rezolva mai rapid cu cineva recomandat. E mai responsabil pentru ca cineva si-a pus obrazul pentru el

  15. Mie mi-a ajuns sistemul de recrutare din Romania. Tocmai de aceea am plecat din tara. M-am saturat de “lingai” si de “pup….”. Am umblat din interviu in interviu vreo doi ani la rand ca sa constat de fiecare data ca slujba respectiva era data deja cui trebuia (dar departamentul HR trebuia sa isi faca “planul”). Sau mai rau, puteam obtine slujba doar daca acceptam avansurile sefului. Si nu in ultimul rand, am avut ocazia sa merg la un targ de slujbe organizat doar pentru membri unui anumit partid – daca nu eram acolo nu as fi crezut. Deci daca nu esti USL-ist, PDL-ist sau mai stiu eu ce partid, nu te poti angaja.
    Ha-ha! Asa ca mi-am facut frumos bagajele si am plecat din tara. Unde dupa doar trei luni mi-am gasit o slujba bine platita, chiar daca nu aveam experienta, chiar daca nu vorbeam limba tarii, chiar daca nu faceam parte din niciun partid, chiar daca nu m-am culcat cu sefa.

  16. Da, intradevar, nimeni nu te baga in seama daca nu ai pile, cunostinte si daca nu cotizezi. In ziua de azi nici experienta nu te mai ajuta. Eu imi cautun loc de munca de 3 ani, am si experienta, dar peste tot mi s-au dat numai raspunsuri stupide(si asta pentru posturi fara pretentii) justificand alegerea persoanelor care au cunostinte mai sus in companiile respective.
    Jalnic este ca dupa ce angajeaza persoane fara experienta sau nepotrivite, respectivele companii (managerii sau chiar si angajatii) se vaita peste tot ca nu merge treaba, ca respectiva persoana angajata nu are cunostintele necesare,ca nu se descurca!

  17. Natie de rahat tot este pe pile de aia merge Romania in jos.oameni fara conpetente sunt angajati pe pile in justitie armata politiertc.Tie sila de aceasta natie fara onoare.Pacat.

  18. Adevărul este ca un job bun într-o companie care sa ofere training-uri și creșteri salariale la 6-12 luni nu prea găsești cu CV-ul în mână.
    Fără pile găsești joburi calificate, doar ca foarte prost plătite și cu multa agitație pentru angajat. De regula genul ala de job din care fiecare încearcă sa fuga și unde nu o sa vezi același om mai mult de 1an de zile.

Leave a Comment