E in regula daca nu mai suntem prieteni

În mod normal nu aș mai aborda subiectul ăsta pentru că știu că fiecare are părerile lui legate de ceea ce înseamnă prietenie doar că ieri m-am confruntat cu o situație care m-a făcut puțin arici ceea ce, trebuie să mărturisesc, nu s-a mai întâmplat de ceva vreme. Am învățat să iau lucrurile așa cum sunt și să nu mă agit decât atunci când știu că situația sau persoana respectivă merită. Dacă nu, nu. Nu e tragedie, nu e capăt de lume și nu trebuie să fim prieteni cu toți pe care îi cunoaștem sau cu care am fost prieteni la un moment dat. Prietenia e genul ăla de relație care trebuie alimentată constant cu combustibil pentru a o menține vie. E ca într-o relație romantică, dacă nu faci mici gesturi cu care s-o întreții, în timp se erodează.  

Revenind la situația de ieri. O tipă s-a mutat acum un an și jumătate din Ploiești în București. Fix la un an după ce m-am mutat eu. În Ploiești fusesem colege și prietene bune, ieșeam des, ne spuneam chestii, ne cunoșteam și pe față și pe dos. După ce m-am mutat eu în București am înțeles că nu mai puteam ieși la fel de des, dar de comunicat comunicam la fel de des, că doar d-aia s-a inventat telefonul mobil, facebook-ul și alte tool-uri dedicate comunicării la distanță. 

De când s-a mutat în București ne-am văzut de câteva ori. În tot timpul ăsta eu am încercat s-o contactez, să văd ce se întâmplă cu ea, dacă e bine sau nu. Răspunsurile au fost evazive, ba că are niște chestii în derulare cu ea însăși, ba niște probleme în relații, mă rog, nimic concret. În ultima discuție pe care am avut-o pe Facebook, în toamna trecută, mi-am dat seama că mai mult eu vorbeam și ea nu spunea decât 2-3 lucruri ca să nu pară că scriu pereților. Ok, bun, am realizat atunci că pur și simplu nu are sens dacă relația noastră devenise unidirecțională și mi-am văzut de ale mele. 

Ieri cred că o apucat-o nostalgia și mi-a trimis un sms cu “Sper că prietena mea dragă este bine…”. Serios? Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că are nevoie de ceva sau că se simte singură. Bănuiala care mi-a fost confirmată din mesajele ulterioare. Trecea iarăși printr-o dramă și avea nevoie de vechea ei prietenă pentru a se plânge. No, bun. Dar tu unde ai fost când eu aveam nevoie de tine? Unde ai fost când aveam și eu de deplâns demonii și dramele mele? Prea ocupată cu tine însăți? Nu e absolut nicio problemă că a fost așa, ba chiar e foarte ok, căci astfel am descoperit și m-am concentrat pe oamenii care n-au dispărut ca tine. 

Da, pot înțelege că distanța e o problemă, dar un exemplu care mă face să cred că și această barieră poate fi depășită e prietena mea care desi de 3 ani locuiește în Anglia și ne vedem de doar 2-3 ori pe an când vine ea în România, știe mai multe despre mine decât alți oameni care mă cunosc și locuiesc în același oraș. Există atât de multe metode care facilitează comunicarea la distanță încât faptul că nu mai locuiești în același oraș cu cineva nu ar trebui să fie un impediment în a te simți aproape de persoana respecitva.

 Concluzionând, ce nu te face prietenul/prietena mea:

  •  știi când e ziua mea de naștere și-mi trimiți un mesaj de la mulți ani   
  •  vorbim doar de sărbători  
  •  când le ai pe ale tale nu ne mai vedem, dar te aștepți ca atunci când dai un semn totul să fie ca înainte 
  •  ieșim din an în Paște la o bere 
  •  te miri când mă vezi că mi-am schimbat culoarea părului sau că am mai slăbit
  •  nu știi de fapt nimic despre mine, prin ce am trecut, ce am mai făcut, cum mă mai simt și ce planuri mai am 

Asta nu înseamnă că nu putem vorbi detașat dacă hotărâm să ieșim la o cafea. E perfect ok așa. Doar că, te rog, nu-mi da mesaje de ce mai face prietena dragă, pentru că nu mai sunt prietena ta dragă și nici tu nu mai ești a mea. Nu trebuie să existe frustrări sau regrete. Lucrurile sunt așa cum sunt, avem drumuri și priorități diferite, dar hai să nu ne mai dăm după ziduri, să ne ascundem după deget sub falsă pretenție de prietenie, că amândouă știm că nu mai suntem prietene. Nu trebuie să existe resentimente, da a fost frumos cât ne-am văzut atunci, puteam vorbi deschis despre orice, mergeam la birou împreună, luam prânzul împreună, dar oamenii se schimbă și noi ne-am schimbat.  

Ce vreau să spun e că atunci când ajungi opțiunea cuiva pentru care la un moment dat ai fost o prioritate, nu poate însemna decât că lucrurile s-au schimbat și trebuie luate ca atare, fără ipocrizii și false ascunzișuri. E în regulă și așa. Nu trebuie sa fim prieteni cu totii si pentru totdeauna. 

Sursa foto: Friends forever via Shutterstock.com

Related Post

12 Thoughts on E in regula daca nu mai suntem prieteni

  1. Ciudat și trist ìn același timp. Dacă ti-a fost prietenă pană să se mute, prietenia de ce nu a mai continuat și după aceea? Oamenii se schimbă. Locurile noi îi schimbă. Sau experiențele noi. Sa nu lași loc resentimentelor dar nici să nu cedezi. Nu merită.

  2. Sunt in asentimentul tau. 🙂 Mi-am invatat lectia si aceea de a fi langa cel din jurul meu, fix cat sunt ei langa mine. Reciprocitatea, in astfel de cazuri, este cheia! Cat imi dai atat iti dau, mi se pare corect si sanatos.

      1. Personal am trecut de frica de a fi dezamagita pentru ca stiu ca este INEVITABIL. 🙂 Am ajuns la gradul de maturitate in care stiu ca nu e in regula sa tragi ca boul la caruta si sa dai, sa fii ACOLO neconditionat. Trebuie sa ai de unde te alimenta, adica trebuie sa SI primesti! Cand nu esti alimentat, obosesti, te resemnezi si dai cat ti se da; totul, putin sau nimic.

  3. Eu de obicei accept greu “moartea” unei prietenii si insist destul de mult. Dar, daca vad ca nu sunt sanse de resuscitare si doar eu imi dau interesul, ma resemnez pana la urma.

  4. E dureros cand vezi ca omul te cauta doar daca are nevoie, insa acest secol nebun, trait in ritm accelerat, are partea sa de vina (zic eu, pentru a ma dezvinovati). Desi am simtit pe pielea mea cum este, fac uneori aceeasi greseala. Imi caut prietenii rar, ies si mai rar cu ei pe undeva…

  5. hmmm. subiect sensibil la care nu pot spune ca ma pricep prea bine, dar cred ca prietenia nu e o chestie relativa, din pacate trebuie construita de cel putin doi implicati. timpul si distanta sunt simple provocari care te ajuta sa intelegi daca este o “treaba” adevarata sau de fatada…

  6. Din pacate chiar daca uneori ai o super relatie de prietenie..aceasta se destrama in timp. E extrem de greu sa poti sa faci lucrurile sa fie ca inainte dupa astfel de rupturi…voite sau fara voia noastra.

  7. Isabel Allende spunea ca „adevarata prietenie rezista timpului, distantei si tacerii”. E foarte dureros cand cineva te considera prieten doar atunci cand el are nevoie de tine.

Leave a Comment