Despre pseudofotografi si hipsterpitiponceala

Să ne înțelegem încă de la început; nu am nimic cu cei pasionați de fotografie. Dacă pasiunea mai e ajutată și de un pic de viziune artistică si un dram de talent, e chiar de lăudat.

Am ceva însă cu toți puii de fotografi rasariti peste noapte de când camerele foto se vând și la 300 de ron pe emag. Acum două săptămâni mă plimbam prin Herăstrău, că deh, e aproape de casă, e comod, ajung în 10 minute pe jos (da, știu, mă puteți urî pentru asta), și de când am redescoperit parcul, mi-a căzut cu tronc Grădina Japoneză. 

Gradina nu e cine știe ce, niște copăcei înfloriți, o baltă și 3 stânci. Un loc numa` bun să-ți iei o pătură, dai o carte, joci un șah, spui o glumă cu gașca de prieteni. Însă atunci eu ajunsesem acolo de una singură, așteptam pe cineva și mi-am zis că aceast mirific coltisor, Grădina Japoneză, ar fi locul potrivit pentru a aștepta.

Că nah, nu stiu cum fac dar nici să îmi propun și nu reușesc să întârzii. Nu mă întrebați cum reușesc, dar cred că asta a fost cel mai auzit compliment din partea băieților cu care am ieșit. “Vai, da` tu nu întârzii niciodată!” Ei bine nu, nu întârzii. Accept insa că unii oamenii nu-s la fel de punctuali ca mine așa că nu mă deranjează să aștept.  

Și cum mă plimbam pe acolo, admirând peisajul, lăsându-mi privirea să alunece pe fiecare boabă de rouă care se scurgea de pe firul ierbii, sunt împinsă de două fetișcane de liceu: “Auzi, te dai te rog puțin mai încolo? Că facem un shooting!” Da zău că așa au zis! Un shooting. Să-mi cadă plombele cu tot cu aparatul dentar, nu alta! M-am dat la o parte, ce puteam să fac? Să mă pun în calea viitoarelor modele ale țării? 

Mă așez pe o stăncuță, din spate se auzeau chicoteli de nemulțumire: “Nu m-ai prins cum trebuie, nu ăsta e unghiul!” “Fii atentă, eu mă urc aici, sar și tu mă prinzi înainte să cad”.

S-o prindă în poză, se referea, că din păcate a căzut mereu în picioare. Și uite așa au repetat figura vreo 10 minute. Una sărea, altă țac cu cameră! În sfârșit, după ce au facut wrestling cu camera foto,  cu sariturile, umbrele, soarele și unghiurile nefavorabile, se aude un răsuflu de ușurare: “Hai că avem ce să punem pe Facebook!”

 Double facepalm, vorba aia! 

Și cele două adolescente nu-s singurele persoane care dacă-și atârnă un DSLR la gât se cred fotografi. Înțeleg că fiecare cu păsărica mă-sii, sau mă rog, cu pasiunea lui, dar zău că pentru 40 de cadre în care îmbrățișezi copacul și alte 100 în care sari de pe bancă ca un rapper in calduri, nu merită să strici bunătate de cameră.

Fă-le cu telefonul, ia-ți o cameră compactă și rânjește la ea până te-or lua fierbințelile de atâta drag de sine. Da, știu, e de admirat că încearcă, experimentează și cine știe? Poate chiar omul are talent și iese ceva. Dar vă zic sincer că talentul îl poți descoperi și perfecționa și înainte să dai 100 de milioane pe o cameră foto DSLR, numai ca să ai ce agăța la gat!

Related Post

24 Thoughts on Despre pseudofotografi si hipsterpitiponceala

  1. Copilele alea n/au dat banii lor pe cameră. Să fim serioşi. Probabil nici şnurul de care-l agaţă nu şi l-ar permite singure. În cazul ăsta, părinţii-s de vină.
    În toate celelalte, nu ştii niciodată de unde sare iepurele şi învie talentul :)))

  2. Asta e un articol de hater ca unii “are” bani sa dea pe un DSLR si altii “n-are”.

    Avand in vedere ca un DSLR costa de la 1500 lei in sus la magazin, care e problema ca toti labarii se scalambaie prin parc cu unu? Pana la urma toti fotografii au inceput prin a se prosti cu aparatul X sau Y. Singura diferenta e ca astia incep direct cu un DSLR adica VISU … asta e … s-au schimbat vremurile. Iar sfatul ca daca ai DSLR si esti retardat, sa-l tii acasa si sa pozezi cu telefonu … mi se pare fix o flatulatie, sa-mi fie iertat!

    1. foarte frumos zis!
      insa nu stiu cati vor intelege, si toti vor lingusii acest articol de frustrati 🙂
      eu n-am bani nici de un calculator desktop cat de cat ok, dar nu-i urasc si nu ma frustreaza cei ce o ard cu tableta in metrou, etc.
      astea-s doar frustrari din copilarie si o atitudine ca am ramas acolo, fara sa ne maturizam.
      insa inteleg totusi autorul articolului, si eu sunt frustrat fata de cei care, in lipsa unor activitati, judeca pe altii: “hai ca avem ce sa mai scriem pe blog” :))

  3. :)))) Ai povestit extraordinar!
    Am vizualizat toata scena!

    Pe scurt, parerea mea: Offf!!!

    Ilda
    Lavender Thoughts

  4. Poftim. Asta-i generatia mileniuli 3 ! Poze pe facebook, obsedate de propria imagine, apoi seara facute posta in cluburi, asta reprezinta fetele actuale !

  5. Trist dar adevarat….toata lumea e fotograf…care mai de care mai talentat :)) Mai sles domnisoarele cu bani care isi iau un dslr sa daca poze de pus pe facebook… Tot e ceva totusi ca macar nu faceau sedinta foto cu iphone-ul ..am vazut si din astea:D

  6. Din cate stiu si tu ai o camera foto destul de buna (DSLR am impresia) si obisnuiesti sa faci sedinte foto lungi…. deci ce te deranja la toate pustoaicele care se credeau fotografe?

    1. Poate o deranja ca sunt ” analfabete, proaste, obsedate de propria imagine si de bani si lucrurimateriale, ca sunt facute posta in baia scolii si ca o sug pe bani, etc etc… Nu crezi ?! Poate asta o deranjeaza…

  7. Ana draga, tu “fotografiezi” bine ,dar scrii FOARTE BINE. “Pustoaicele”,nu stiu daca erau talentate la fotografiat, in shimb aveau talent “de fite”, vroiau sa se dea mari ca, uite ce camera foto au ele.

  8. Pai n-au decat sa sara, macar mai fac un pic de efort si ca sa fiu sincera prefer fetele astea in parc cocotandu-se pe stanca si imbratisand copacul decat pe scarile din fata blocului spargand seminte si fumand cum se facea in generatia mea 😀

  9. Pai asa se invata, nu? Experimentand :D. Ma indoiesc ca cineva de aici a citit vrreun manual despre cum sa faci fotografii, a mers la galerii de arta fotografica si a frecventat cursuri de fotografie inainte sa-si cumpere camera performanta :D. Eu daca as avea un copil i-as da pe mana o camera adevarata, asa cum am avut si eu cand eram mic (e adevarat, a mea nu era digitala :D) ca sa invete direct bine si serios. Apoi, desigur, l-as invata formal cele putine pe care le stiu si daca l-as interesa i-as pune carte in mana sau i-as plati curs. Dar intai aparatul. Asta, cu pozele, e “sport” practic initial. Acum si eu ma indoiesc ca fetele alea stiau ce e aia timp de expunere si auzisera de ISO. Dar ce conteaza. Isi dau si ele in timp seama ca poza e sub/supraexpusa chiar daca poate nu vor stii ca se numeste asa si ii vor zice intunecata/luminata. Ce conteaza daca stiu ce regleaza ele acolo atat timp cat urmatoarea poza e mai buna? Asa se invata. Si e un hobby dragut si ieftin (dupa ce cumperi camera).
    Cat despre atitudine, pai sunt adolescente, ce astepti? 😀 Copiii sunt oricum centrul propriului lor univers (asa e si normal), fetele sunt fete si TREBUIE sa se simta frumoase, iar adolescentii sunt aroganti, obraznici si guralivi. Mie mi-ar fi fost simpatice asa caraghioase cum erau :).
    P.S: eu am o “sapuniera” ca veni vorba si cred ca fac vreo 200 de poze pe zi cu ea. Nu le fac pentru arta, ci pentru a inregistra momente. Ca o baza de date. Nu toata lumea cu aparat si care face mii de poze vrea sa fie profesionist :D.

  10. Adolescenta se caracterizeaza prin teribilism si superficialitate, in general. Doar mijloacele de exprimare difera de la epoca la epoca. Cand ai fost adolescenta, tu nu ai facut nimic care sa-i faca pe adultii din preajma ta sa te priveasca in mod critic? O fusta prea scurta, o culoare de par ciudata, un machiaj strident, o tigara fumata pe o banca intr-un parc, muzica data prea tare etc etc.? De obicei, fazele prin care trece un adolescent sunt pur hormonale si nu sunt reprezentative pentru viitorul adult. Si inca o chestie…am 32 de ani si fac o gramada de poze cu mine, cu prietenii mei, cu peisaje. Nu pentru ca-s piti, ci pentru ca vreau sa imi amintesc peste ani si ani de momente, oameni, locuri 🙂 Hai, iarta-le, ca in loc sa isi faca poze in parc, puteau sa fie in vreun bar sumbru, band vodca si/sau fumand iarba. Asta ar fi fost mai naspa:)))))

Leave a Comment