De ce se pierd prieteniile?

Va spuneam in postul pe care mi l-am autodedicat cu ocazia zilei de nastere ca am invatat (printre altele) ca prieteniile sunt mai fragile decat ne-am inchipui. Un moment de indiferenta si ceea ce parea atat de trainic se transforma in ceva atat de fragil. Va mai amintiti atunci cand eram mici si jucam sotron in fata blocului? Oricine venea sa se joace cu noi, era copilul necunoscut de azi si prietenul bun de maine. Din pacate odata cu trecerea timpului lucrurile devin din ce in ce mai dificile in legatul prieteniilor. In primul rand ca nu poti fi prieten cu cineva cu care nu esti compatibil. S-ar putea desigur ajunge la compromisuri, dar daca ma intrebati pe mine o prietenie cladita pe compromisuri nu va avea un viitor trainic.

Cum se formeaza deci prieteniile?  In timp si atunci cand doua sau mai multe persoane au ceva in comun: o pasiune, un hobby  si cel mai important nevoia de comunicare si de sharing. Si mai sunt si prieteniile din situatiile extreme, o orgie, o betie,  o aventura pe munte, o intamplare neobisnuita etc. Insa din experienta va zic ca astfel de prietenii nu sunt durabile. In final ajungi sa descoperi ca nu esti compatibil si ca in afara momentelor de atunci nu ai nimic de sharuit.

Cum se pastreaza prietenia? Da, si prieteniile trebuie cumva intretinute. Asemenea florilor, fara apa ele se ofilesc. Si probabil si voua vi s-a intamplat sa va aflati fata in fata cu cel ce obisnuia sa va fie bun prieten, dar in ultimul timp v-ati neglijat si acum nu mai aveti ce sa va spuneti si va simtiti incomod si mai straini ca niciodata. Cum spuneam, prietenia are nevoie de hrana, de atentie, de ingrijire. O neglijezi, o pierzi. "Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane" (Octavian Paler)

Nu e greu sa intretii o relatie de prietenie daca e vointa din partea celor implicati. Prieteniile se intretin cu intalniri frecvente, cu povesti, confesiuni, destainuiri, cu dupa-amieze insorite petrecute impreuna pe o banca la umbra, cu un telefon seara inainte de culcare, cu un simplu mesaj pe messenger in care sa-l/o intrebi cum se mai simte si ce mai face. Prietenii nostri sunt ca o oglinda. Priveste-i atent si ai sa te regasesti in ei. Asa cum spunea si Antoine de Saint Exupery "Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie."

Si totusi de ce pierd prieteniile? Cateva dintre cauzele bine stiute: gelozia, invidia, indiferenta, rautatea.  Dintre toate pe mine cel mai rau ma doare indiferenta. E cu adevarat cea mai usturatoare dintre toate. Cred ca mai bine imi strigi in fata ca ma urasti, ca ma detesti, ca ma invidiezi, ca sunt asa si pe dincolo. Dar daca ma ignori ma doare cel mai tare. Pentru ca nu inteleg, nu stiu cum ieri erai un bun prieten si azi te faci ca nu am existat niciodata. Si probabil asa ganditi si voi. E de preferat ca atunci cand ai ceva pe suflet sa comunici, sa-i spui amicului tau ce te doare, ce te macina in legatura cu el, discutiile, sfaturile sunt benefice, cel de langa tine va sti unde greseste si se va indrepta (desigur, daca tine suficient de mult la prietenia dintre voi).

La Rochefoucauld spunea "Intr-o prietenie, lucrul cel mai greu nu este de a ne da pe fata defectele dinaintea unui prieten, ci de a-l face sa si le vada pe ale lui." Cel mai dureros e sa primesti acel "nu s-a intamplat nimic, ti se pare" si sa vezi cum trece timpul si primesti tot mai multe refuzuri si compania ta nu mai este dorita de cel/cea ce odata era mereu acolo. Din pacate toti am trecut prin dezamagiri in relatiile de prietenie, dar din fericire omul e inzestrat cu o capacitate de uitare si reacomodare incredibila. Asa ca, suferim, ne conformam si we try to move on, cum spunea tot Antoine de Saint Exupery: "Nu are nicio noima sa cersesti prietenia"

Asadar,  incercati sa va tineti prietenii aproape pentru ca "nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." (Antoine de Saint Exupery)

 

 

[ad#ad-1]

Related Post

31 Thoughts on De ce se pierd prieteniile?

  1. vorbind din proprie experiență, una dintre principalele cauze ale destrămării unei prietenii o constituie distanța. sau mai precis distanțarea. când evoluția celor două persoane nu mai este comună, când lucrurile ce le leagă aparțin doar trecutului și amintirilor; și astfel ajunge fiecare cu treaba, locul și oamenii lui…

  2. cauze: distanta,certuri,minciuna,evolutie,schimbari la persoane,etc.Eu am colegi in clasa pe care ii cunos de la gradinita si cred ca si la facultate o sa ne intalnim si o sa vb.

  3. chestia asta cu prietenia se rezuma doar la un singur cuvant: interes! indiferent de ce natura e el. parerea mea! am scris si pe blogul meu, ceva timp in urma, despre prietenie!

  4. exact, distantarea… pana in clasa a 11-a am fost intr-o alta clasa in liceul meu, apoi clasele s-au destramat in urma repartizarii pe profile… si asa s-a destramat si prietenia mea cu 2 colege, prietenie care nu credeam sa se destrame vreodata. acum abia ne mai vedem.

    in schimb am prietenii de la bloc momentan. de 12 ani de zile. :))

  5. SI ACUM,NANA,POTI TRECE LA LUCRURI MAI SERIOASE.ITI POT IMPRUMUTA ANTROPOLOGIA FILOSOFICA A LUI CIORAN.KISS

  6. f frumos articolul;))

    cat despre prietenie, in mare subscriu la ceea ce ai spus si tu, dar eu am prieteni adevarti si ma bucur pt asta…sper sa ramana mereu adevarati:)

  7. Prieteniile stranse sunt mai degraba un apanaj al femeilor decat al barbatilor si, probabil, acesta este motivul pentru care prietenia nu a mai reprezentat o tematica in literatura moderna dominata pana nu demult de scriitori de sex masculin. Barbatii formeaza prietenii in contextul unor activitati de grup: sport sau iesitul impreuna la "una mica" si ajung sa se destainuie mult mai tarziu si mai greu decat femeile. (Totusi lucrurile se schimba pentru ca, din punct de vedere social, devine din ce in ce mai acceptata in randul barbatilor ideea ca si ei se pot pot manifesta la nivel emotional asa cum o fac femeile!) Ca astrolog, pot spune ca toate zodiile au felul lor de a fi prieteni, in mod evident si distinct in majoritatea cazurilor. Nu voi face aici un pomelnic al fiecarei zodii. Ceea ce doream sa evidentiez este de fapt ca fiecare nativ are modul sau unic de a relationa in cadrul unei prietenii si ca, generalizand, nu am mai putea savura unicitatea individului…

  8. In mare parte ai dreptate dar eu te contrazic pentru ca inca am prieteni din cei cu care "jucam sotron in fata blocului" sau chiar mai vechi de atat si suntem la fel de prieteni ca in a doua zi dupa. Si culmea e ca nu avem absolut nimic in comun, doar o atractie uriasa pentru necunoscut.

    A ramas cam acelasi grup de cand eram mici la care se adauga lunar, daca nu chiar saptamanal prieteni noi(genul acela de persoane pe care parca le cunosti de o vesnicie) si asta se intampla de ani buni. Cei care mi-au tradat increderea sau au pierdut prietenia mea din cauza geloziei, invidei sau indiferentei nu au facut niciodata parte din acest grup, deci nu pot sa spun ca au fost prieteni adevarati 🙂

  9. Am ramas socata cand am citit ce ai scris pt ca exprima exact ceea ce simt si cred eu acum…tocmai am pierdut o prietenie de 6 ani in care ne-am spus totul, am petrecut mult timp impreuna si ne intelegeam una pe alta…dar cum ai spus si tu, am ajuns sa nu mai fim compatibile iar compromisurile facute de mine nu au fost suficiente; din pacate am inceput sa ne indepartam iar faptul ca nu am mai facut aceleasi lucruri, nu am mai petrecut atat de mult timp impreuna si nu a mai existat rabdare si intelegere, intre noi s-a ridicat un perete urias. Si DA, indiferenta doare FOARTE tare, asta ma deranjeaza cel mai mult. La fel ca tine, as prefera sa-mi spuna ce crede, ce simte si ce o supara decat sa-mi intoarca din senin spatele si sa ma ignore. Cel mai tare ma doare o prietenie pirduta datorita unor "presupuneri" neadevarate, dupa 6 ani de prietenie stransa. Unii oameni se lauda ca sunt foarte maturi dar eu imi dau seama ca ei nu stiu exact ce inseamna acest lucru. Nu o sa alerg (de una singura) dupa prietenia asta pt ca imi dau seama ca ma obosesc degeaba…:( doare dar asta este adevarul.

  10. <p align="justify">@Monica Olteanu: da, prietenii adevarati sunt cea mai nepretuita comoara. Un prieten adevarat e cel care vine atunci cand toata lumea a plecat. 🙂 Sa-ti pretuiesti prietenii si, nu stiu cine zicea odata, un prieten este acela cu care nu e necesar sa fii dragut tot timpul. 😛 mi-a placut.

    @Liliana: cu siguranta fiecare dintre noi ne manifestam afectiunea in prietenie diferit. Doar daca prietenii nostri nu ne iubesc si nu ne-o arata asa cum am dori noi, nu inseamna ca nu ne iubesc din toata inima.

    @Bogdan: nu cred ca o persoana de sex opus poate destrama o prietenie cu adevarat trainica. numeste-ma idealista, dar eu nu cred.

    @Vlad: foarte frumos. nu am zis ca nu e posibil sa pastrezi prieteniile legate in frageda copilarie. Am zis ca e posibil sa se intample si asta, si de cele mai multe ori se intampla, so, considera-te un norocos. Pentru ca odata ce crestem, ne schimbam preferintele, pasiunile, si amintirile despre jocurile din fata blocului nu mai sunt suficiente pentru a sustine temelia prieteniei.

    @Euphoric Katalepsia: multumesc. frumos. here: http://www.youtube.com/watch?v=FRcXVZFlSWY&featur… 🙂

    @andrei badea: iti crap bostanu maine la facultate :)) Am citit Cioran demult, I had enough. Cand m-o apuca iar, te anunt. hugs back.

    @Raluca89: Imi pare rau pentru ruptura dintre tine si prietena ta. Dar trebuie sa te gandesti ca poate a avut un motiv intemeiat pentru care a facut asta. Sfatul meu e sa mergi s-o intrebi de ce se comporta asa. Dupa 6 ani de prietenie intensa macar o explicatie e datoare sa ti-o dea. Mult succes si anunta-ne ce ai rezolvat. 🙂

  11. La aniverasrea celor 45 de ani,am primit 22 de cadouri speciale,pe langa cele ale sotului meu si ale invitatilor prezenti.Erau de la fostii mei colegi de clasa din liceu.Am fost 24 si am mai ramas 22.Invitatii mei s-au mirat cand au vazut colete din Bucuresti,Cluj,si alte colturi ale tarii. Se pare ca nimic nu a reusit sa ne desparta,nici macar distanta sau neajunsurile vietii de zi cu zi.

    In toti anii de liceu nu m-am certat NICIODATA cu nimeni.Pentru mine sunt foarte importanti prietenii .Am prieteni cu care ma inteleg mai bine decat cu fratele meu,poate pentruca imi place mult sa ajut si sunt o fiinta foarte comunicativa.Imi este atat de dor de colegele care au decedat ,ca nu am cuvinte sa imi exprim regretul

    Avem o viata relativ scurta si daca si pe asta o traiesc otravita,atunci mai bine as muri.

  12. Eu în general am pierdut prietenii din cauza distanţei, din cauza drumurilor noastre care au luat-o în direcţii opuse. Mai vorbim din când în când, dar nu este nici pe departe acelaşi lucru.

  13. @dennis: – Nu intotdeauna. Daca acel repros e facut pentru a indrepta o greseala de a ta si e spus pe un ton adecvat nu are cum sa strice o prietenie, dimpotriva…o poate imbunatati daca e spus cum trebuie.

    @MadMe: – Da, din pacate asa se intampla. Cand ramanem fara teluri si drumuri comune, ne despartim si ramanem cu amintirile frumoase pe care le avem impreuna.

    @Alexandra: – Nu, din pacate nici acum nu am primit avizul de la posta, m-am uitat in fiecare zi in cutia postala si nimic. Tradarea in prietenie e cel mai urat lucru. Odata tradat de un prieten, prietenia nu mai e la fel, chiar daca l-ai iertat si ati trecut peste. E ca analogia cu nodul facuta de Octavian Paler.

  14. Prietenia dispare sau incepe sa se stinga atunci cand nu mai exista incredere. Am trecut si eu prin o anume experienta cu o tipa care am crezut ca e the best girl.dar dupa 3 ani m-am inselat rau…iar acum mai vorbim din an in paste

  15. Se pierd deoarece nu exista comunicare. Daca cineva se supara, nu spune nimic, prefera sa taca si sa nu mai raspunda la telefon. Celalalt ramane in aer, nu stie ce s-a intamplat, ce a facut rau…

    Cam asa ma simt eu acum cu o prietena.

  16. Off..mama lui de caiet…eu nu ti l-am trimis nici recomandat ca n-am avut posibilitate in momentul acela…eu sper sa nu se fi pierdut si sa ajunga cu bine.

  17. @Mihaela:- Cred ca toti ne-am lovit la un moment dat de indiferenta unui prieten. Dar trebuie sa ne conformam cu ideea ca poate in momentul X prietenul nostru se simtea mai bine cumva fara prezenta noastra. Insa cel mai cinstit ar fi fost sa spuna lucrul asta. Eu una as intelege daca cineva nu ar avea in ziua X chef sa se vada cu mine. Decat sa ma ignore, mai bine sa imi spuna adevarul.

    @Alexandra:- si eu sper sa ajunga, am sa mai verific si maine cutiuta postala. Azi nu era nimic.

    @Suminona: – nu stiu cum ceva poate evolua in nefiinta, dar banuiesc ca te referi la prieteniile care se racesc si se transforma in nimic. indiferenta trasforma prieteni in straini…

  18. Parerea mea e ca o prietenie s eintretine la fel ca si o relatie , trebuie sa vian sentimentele din partea ambelor parti .Altfel te trezesti ca ai un prieten si crezi ca el e cel mai bun si crezi ca esti cel mai bun prieten pt el iar apoi vien dezamagirea ..si afli ca nu e chiar as a.. Aiurea .. Fereste-ma doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc eu ..

  19. sunt de parere ca fiecare ne alegem prietenii dupa lucrurile pe care le avem in comun.Atunci cand unul dintre ei isi schimba atitudinea,telurile,etc acestia nu mai au nimic in comun deci prietenia se pierde

  20. Mersi mult de sfat dar din pacate nu cred ca se mai poate rezolva ceva in relatia noastra…I-am propus sa vorbim, sa discutam pe larg problema de 3-4 ori si mi-a zis ca "da…o sa vorbim dar nu acum ca n-am timp" ca trebuia sa mearga la coafor, apoi la cumparaturi, la volei etc…intr-o pauza dintre cursuri le-a propus colegelor sa mearga la suc dar vazand ca am auzit si eu s-a razgandit si a zis ca nu mai poate sa vina ca trebuie sa mearga acasa. Eu ar trebui sa fiu suparata pentru ce a zis si cum s-a comportat pana acum si ca a crezut lucruri neadevarate despre mine, dar ca intotdeauna am trecut peste, am lasat de la mine, am crezut ca poate ne impacam. E mult prea orgolioasa, considera ca intotdeauna are dreptate. Din pacate am inteles ca nu are rost sa ma agit pe tema asta. Citind post-ul urmator despre cum sa alungam negativitatea, pot spune sincer ca prietena mea intra in categoria persoanelor toxice…incepusem sa ma simt incomod in compania ei, mereu avea ceva de comentat si nu ma incuraja atunci cand n-aveam curaj/incredere sa fac ceva si oricum nu accept ca cineva sa ma schimbe, mai ales un "prieten". Si mai e un lucru care ne-a indepartat: faptul ca ea provine dintr-o familie 'buna' si intotdeauna si isi permite cam orice, in schimb eu provin dintr-o familie modesta. Ea iesind mereu in cluburi si plecand peste tot in excursii, am inceput sa ne distantam. Asta este. Se intampla. Life goes on. 🙂
    In schimb prietena cea mai buna pe care am avut-o vreodata s-a mutat in Australia cand eram in liceu, dar desi e acolo de aproape 5 ani avem o prietenie superba, vorbim in fiecare zi si avem o legatura speciala, ne intelegem una pe alta atat de bine. Abia astept sa ma viziteze in toamna de ziua mea! 😀

  21. E foarte adevarat,sa fii ignorat doare cel mai tare.Acum cateva luni am pierdut singura mea prietena adevarata.Insemna mult pentru mine si de ce sa neg nici acum nu imi e indiferenta.Dar …am gresit amandoua.Poate daca as fi vazut atunci ca nu am fost singura in astfel de situatii m-as fi simtit mai bine.Nu-i timpul pierdut nici acum deci multumesc pentru articol.

Leave a Comment