Angajatori cu pretentii

 

interviuLa fel cum orice new york-ez este barman macar o data in viata, orice roman care se respecta trece macar o data prin fata Departamentului de Resurse Umane (HR) pentru a sustine un interviu de angajare. Acest departament si-a facut in timp o reclama extrem de proasta datorita unor metode complet neprofesionale de gestionare a unui interviu. Iar odata cu adoptarea noului Cod al Muncii, care, dupa parerea mea, rezolva anumite probleme dar inrobeste angajatul si mai mult, HR-ul parca a luat-o razna de-a binelea. 

Nu mai e indeajuns sa iti ceara experienta egala cu jumatate din anii tai biologici. Nu mai e indeajuns sa iti spuna ca te vor anunta de rezultatul interviului si sa nu o faca. Nu mai e indeajuns ca sa te cheme la interviu pentru un job deja luat in prealabil.

Acum procesele de recrutare dureaza si 6 luni (timp in care angajatii de la HR isi iau salariul iar candidatul devine un mort de foame cu un amestec de speranta si deznadejde), numarul de contracte incheiate pe o perioada determinata este impins la maximul legal iar cerintele si procedura de angajare devin din ce in ce mai absurde fata de postul pe care vrei sa il obtii. Daca inainte de criza si de noul Cod al Muncii puterea se afla oarecum in mainile angajatului (pentru ca isi putea gasi oricand altundeva), acum traim vremuri in care angajatorii si departamentele de HR se razbuna. Cu varf si indesat.

In aceasta dimineata primesc un mail de la managerul de HR al unei firme romanesti de traduceri. Desi atat eu cat si expeditorul mailului suntem romani, textul era in limba engleza, iar adresarea de "Dear Madam/Sir" arata clar ca era un mass-spam sau mass mail. Mailul spunea ca aceasta firma este in tratative pentru niste contracte de negociere cu institutiile UE in legatura cu traducerea in Romana a unor texte din domeniul administratiei publice si daca ei se aflau printre castigatori, atunci tie, ca viitor colaborator, ti-a pus Dumnezeu mana in cap. Ca sa te alaturi acestei firme, trebuia sa corespunzi unuia din urmatoarele profile:

Profilul 1: "University level degree in translation" + experienta dovedita de tradus de minim 3000 de pagini, din care jumatate sa fie din domeniul administratiei publice;

Profilul 2: "University level degree in translation" + experienta dovedita de tradus de minim 4000 de pagini, din care jumatate sa fie din domeniul administratiei publice;

Mare diferenta, intr-adevar. Indiferent de profilul in care te incadrai, mai trebuia sa trimiti un CV in engleza, fotocopii ale tuturor diplomelor si certificatelor si dovezi pentru fiecare dintre paginile traduse, mentionate mai sus.

In afara de faptul ca "University level degree in translation" mi se pare o exprimare cam dubioasa, deoarece, din cate stiu eu, nu exista Universitatea de traducatori, doamna manager ar trebui sa stie un lucru de baza: unitatea de masura a volumului de munca, in traducere, este cuvantul  nu  pagina. Motivul este acela de a nu exista discutii intre traducator si vreun zgarcit care ii trimite un text extrem de lung de tradus, dar care este scris cu un font de 3 sau de 4. Or, cuvantul este mereu adunatura de litere dintre doua spatii, indiferent ca are o litera sau ca este cuvantul "anticonstitutionalitate" (cel mai lung cuvant din limba romana). Ergo nu vor exista niciun fel de discutii. 

Un alt lucru care trebuie mentionat este ca meseria de traducator este una care transcede dincolo de scopul ei de baza. Cu alte cuvinte, nu ai neaparata nevoie de certificari pentru a putea fi un bun traducator. Este drept ca aceste hartii iti usureaza drumul catre o eventuala colaborare, dar o scurta proba de lucru mi se pare mult mai edificatoare.

Sa inteleg ca, daca lucrez in Norvegia timp de 10 ani in domeniul petrolier, nu pot traduce texte din norvegiana in romana pentru ca nu am diplome care sa ateste acest lucru? Nu e nevoie sa stiu norvegiana la perfectie. E indeajuns ca sa stiu suficient de mult din ea incat sa imi dau seama clar ce vrea sa spuna acel text. Limba romana este cea pe care trebuie sa o stiu la perfectie. Acest lucru a fost inteles de alte firme de profil, din strainatate. Cu una dintre ele deja colaborez, iar procesul de recrutare a constat in schimb de 4-5 e-mail-uri si o proba de lucru.

In concluzie, doamna de la HR a primit acest mail de la mine:

"Buna ziua,

Va multumesc pentru e-mailul trimis.

Din pacate, va anunt ca nu indeplinesc nici pe departe calificarile pe care dvs le cereti. Nu am niciun fel de certificare in traduceri; sunt doctorand in domeniul petrol-gaze si sunt traducator amator pentru un joc online. Nu pot dovedi ca am o experienta in traduceri de minim 3000 de pagini; in schimb cantitatea de text pe care am tradus-o in ultimii 10 ani, de cand sunt in Universitate, depaseste lejer valoarea ceruta de dvs. Textele sunt din diferite domenii.

Practic, eu sunt un om care stie foarte bine limba engleza, care niciodata nu s-a gandit sa ia vreun fel de diploma care sa ateste acest lucru si care colaboreaza cu succes cu o alta firma de profil, din strainatate. Si nici nu se gandeste sa ia vreodata vreo hartie care sa certifice asa ceva. Nu e nevoie sa ai o diploma pentru a fi competent in traduceri (sau in orice alt domeniu).

Nevertheless, va urez mult succes in proiectele pe care le-ati demarat si pe care le aveti si sper ca sa gasiti persoanele potrivite pentru dvs. La conditiile impuse in acest moment, nu sunt nici pe departe ceea ce dvs cautati

O zi frumoasa,

Bogdan Doicin"

Recunosc faptul ca am vrut sa fiu putin ironic, dar cred ca si-a meritat-o. Pentru ca nu stie un lucru de baza din acest domeniu si pentru ca se cere prea mult. Nu sunt traducator profesionist, dar nici nu am nevoie de aceasta titulatura. 

Angajatorii de plang mereu ca generatia care vine e incompetenta. Dar nu se gandesc niciodata ca, probabil, au cerinte prea mari.

Gust post de Doicin Bogdan.

Related Post

42 Thoughts on Angajatori cu pretentii

  1. Exemplul cu Norvegiana nu e relevant, pot sa ma duc acolo si sa ma folosesc lesne de engleza 10 ani si sa stiu asa doar ceva de bun simt in norvegiana… buna ziua, multumesc chestii pentru a nu te face chiar de rusine.
    Acum cu certificarea e cu dus si intors sunt oameni cu diplome care nu stiu sa faca o traducere corecta, dupa mine contextuala… si o fac mot a mot mai multe nu comentez

    1. Ba e relevant deoarece in 10 ani o sa inveti mult mai multa norvegiana decat expresiile de bun simt, chiar daca vrei chiar daca nu vrei. Fie le inveti prin osmoza, fie pentru ca iti place, fie dintr-o mie de alte motive. Oaia care sta printre lupi devine carnivora.

      1. Da, dar in nici un caz la nivelul la care sa fii sigur ca nu faci gafe monumentale. O limba nu se invata dupa ureche. Invatarea formala e necesara. Altfel ramai amator pe veci. Eu unul nu as angaja fara patalamale de genul certificat de traducator. Nu mi-as asuma riscul si sunt convins ca nici o corporatie serioasa nu si-l asuma. Mai ales cu o limba ce circulatie mai restransa cum e Norvegiana si care are si o puzderie de dialecte + doua standarde. Competentele in engleza sunt usor “verificabile”, in norvegiana e mult mai greu. Deci nu, dupa 10 ani de stat in Norvegia, n-ati prea putea face traduceri de incredere.

        1. In acest caz, eu sunt amator in ale limbii engleze, desi am invatat-o singur, din filme, la jumatatea anilor ’90 si am trecut un test TOEFL in 2002 🙂

          Cand am zis de Norvegia, am luat un exemplu care a vrut sa insemne “orice tara a carei limba nu o stiai”. Putea fi Suedia, Japonia, Portugalia, Argentina, etc.

          Orice traducere care se vrea a fi calitativa si serioasa se face intr-o singura directie: din limba straina in limba materna. Niciodata invers, deoarece foarte putina lume stie limba straina la acelasi nivel cu cei nascuti acolo. Eu as putea sa iti scriu un text de 100 de pagini, in engleza. Pentru tine ar putea parea fara greseala, dar sunt sigur ca un englez va gasi greseli, chiar si la nivelul de mici detalii. De-aia am spus ca nu e necesar sa stii la perfectie norvegiana pentru a traduce in romana. E suficient sa intelegi textul. Daca stii cum se spune in norvegiana la “caine”, nu inseamna ca vei sti cum se zice la “pisica”. Dar daca ai tradus cuvantul “caine”, ti-ai indeplinit misiunea.

          Ca sa te convingi, uite-te la Cadú, jucatorul lui CFR Cluj. E in Romania de 5 ani si, exceptand pronuntia, vorbeste foarte bine romaneste. Da, mai are mici scapari, dar sunt la nivelul detaliilor. Daca el poate, noi ce avem?

          1. Respectivul nu stie o limba straina. Se descurca in romana. Ca si mine.
            Si da, sunteti si veti fi amator in ale limbii engleze. Mai ales daca e invatata din filme. Probabil ati traduce corect (texte scurte) dar ma indoiesc ca ati traduce “frumos”. Desigur, ati putea avea dreptate daca ne referim de tradus documente (nu legale) scrise intr-o engleza foarte simpla (de nivelul unui vocabular de 500-800 de cuvinte). Dar nu ati putea traduce romane. Nici macar bine sau corect. Acolo ati gresi pe motivul necunoasterii culturii textului original (sau cunoastere superficiala) si de asemenea ati avea probleme sa intelegeti chestii de sinonimie partiala sau expresiile neaose cu subanteles. Ati pierde mult din substanta romanului. Mai mult, nefiind specialist in limba romana (adica citind mult mai putin decat un absolvent bun de filologie) probabil n-ati traduce nici in spiritul limbii romane. Mai ales ca nu sunteti antrenat sa-l detectati. Ar suna artificial si fortat traducerea. De aia sunt atatea traduceri proaste pe piata, fiindca toti amatori isi inchipuie ca stiu si pot. Asta e bineinteles parerea mea, provenita insa dintr-o oarecare experienta cu limbile. De exemplu, faptul ca eu va scriu acum in limba dumneavoastra (si o fac binisor) nu ma califica sa pretind ca cunosc limba romana si nici nu ma face automat traducator competent de romana-rusa. Desigur ca as putea traduce fituici si articole de blog fara dificultate. Dar nu as indrazni sa ma bag sa traduc Sadoveanu sau Eminescu in rusa. Decat daca as avea o pregatire in domeniu si o groaza de carti romanesti citite la activ. De aceea eu nu inraznesc sa afirm ca stiu romana la perfectie. Nu la nivelul unui om care a fost invatat asta la nivel de facultate.

          2. Poate n-am fost clar de fapt. Vorbitul unei limbi straine nu confera automat veleitati de traducator. Adica un fotbalist care vorbeste bine romana, sau eu, nu avem competenta asta. Daca ne pretam sa o facem, o vom face prost. Cum spuneam din cauza asta e plina piata de traduceri ingrozitoare.
            Legat de exemplul cu Toefl: Toefl nu arata altceva decat ca tipii care au absolvit testul sunt in stare sa inteleaga si a comunice suficienta engleza cat sa poata lucra sau invata intr-o tara de limba engleza. In nici un caz nu arata vreo competenta deosebita legata de cunoasterea limbii si literaturii engleze. Doar ca, la nivel bazal, e vorbita corect de un strain. E testul standard ca sa nu te alegi prin Universitati cu indivizi comunicand prin gesturi. :). Dar atat. Un traducator trebuie sa fie mult mai educat si mai citit de atat. De sperat, trebuie sa cunoasca si cultura tarii respective. Istoria, geografia, conflictele interne, bancurile, expresiile regionale, ironia.

          1. Am invatat-o cand eram bebe. Si asa mi-am format centrul primar de vorbire. Orice inveti mai tarziu ajunge in centrul secundar de vorbire si nu are deloc acelasi impact. Ne place sau nu, asta-i biologia trebii :D. Metodele de invatare ale unui copil (mai ales foarte mic) nu sunt deloc echivalente sau aplicabile la adulti. Si da, desigur poti invata o limba dupa ureche. Prost.

          2. pe principiul asta de ce te-ai mai alfabetizat? adica puteai sa ramai si fara scoala… ca stiai romana te descurcai si fara!

            Are dreptate Vladimir insa eu am evitat sa intru in polemica!

  2. Am avut de curând o experienţă proastă cu o firmă de traduceri, unde am fost tratată cam de sus de către domnişoara HR, iar chestia asta m-a dezumflat total. După diverse investigaţii mi-am dat seama că am mai multă experienţă decât avea ea în domeniul ei, ea fiind cu 2 ani mai mare ca mine şi cu un CV în care bătea vântul. Dacă angajatorii au pretenţii, ar trebui să fie întemeiate şi ar trebui ca şi departamentul de HR să fie pus la punct. Dar la noi nu se poartă.

  3. Am fost si de o parte, si de cealalta a baricadei – adica si din postura de a fi angajata, dar si de a angaja. Din experienta pot spune ca o diploma nu ma asigura ca cel pe care caut sa-l angajez o sa fie perfect pentru ceea ce caut, dar imi ofera o garantie mai mare decat daca nu o are…
    Am lucrat cu translatori cu peste 15 ani de experienta in spate, care au tradus carti pentru edituri (asta a fost jobul lor de baza in anii astia) si pot spune ca aveau dificultati in a-mi traduce notiuni specifice de marketing, management, administratie publica (nu foarte avansate, de nivel de liceu). De ce? pentru ca specificul lor fusese altul. Prin urmare nu stiu cat de bine s-ar descurca un doctorand in petrol si gaze sa traduca notiuni din domeniul administratiei publice, fara a avea un background consistent…
    Angajatorii se gandesc ca generatia care vine e incompetenta… eu ma gandesc ca generatia care vine e adesea superficiala si se supraapreciaza… e drept ca exista si oameni autodidacti, care stiu sa-si depaseasca limitele si pot demonstra ceva, dar sunt putini… foarte putini.

    1. Eu nu am zis niciodata ca eram interesat de acest post, TOCMAI pentru ca administratia publica nu e domeniul meu. Intreaba-ma de petrol si gaze, de fotbal sau de poker. Aici te ajut cu cea mai mare placere.

      Am vrut sa evidentiez prin acest articol a fost, printre altele, faptul ca tanti de la HR nu stie niste notiuni de baza pe care le stie si un amator ca mine, dar cer justificarea pentru fiecare questiuta din pomelnicul pe care il cer. Referitor la garantia pe care o cauti, si e perfect normal sa o cauti, cred ca practica invinge toata teoria din lume. Pot sa citesc o carte despre pilotaj, scrisa de Fernando Alonso. Dar asta nu ma face campion de F1.

      1. Nu inseamna ca tanti de la HR nu stie notiuni de baza, ci ca masoara lucrurile cu alta unitate de masura, din diverse motive; si nu e ca si cum ar masura intensitatea curentului electric in kg… pur si simplu, in loc sa spuna 1545378 cuvinte, a spus 3000 de pagini…

        1. Atunci mi se pare si mai urat, deoarece exista fractiunile de pagina. Acelea cum se calculeaza? 🙂 Si problema dimensiunii fontului ramane nerezolvata. Pot sa iti scriu 5 cuvinte pe pagina sau 1500. Cantitatea de tradus nu e aceeasi, dar numarul de pagini da.

          1. Bogdan, eu cred ca te impiedici in fire de nisip… La BAC iti spune sa scrii un eseu de 3 pagini si in paranteza iti spune si nr de cuvinte.
            Oricum la 3000 de pagini nu mai conteaza, e un numar care sa-ti dea de inteles ca trebuie sa fi tradus destul de mult in viata ca sa fii traducator cu experienta… poate din astea 3000, 300 au fost cu Arial de 14, 1000 au fost cu Times New Roman de 10, 100 au fost jumatati de pagina… nu de alta, dar multi se considera traducatori cu experienta dupa ce au tradus 3-4 referate de 5-6 pagini pentru prieteni (am vazut in CV-urile lor, oamenii astia chiar exista).

  4. Mi-ai furat titlul 😆

    Asta e nimic pe langa cate am vazut eu de cand imi caut de lucru. Angajatori care au pretentii fara nici o relevanta cu jobul in cauza.

  5. Eu n-am nimic de comentat. Ma regasesc de aceeasi parte a baricadei cu guest-postatorul (na, traduceti-o p-asta :mrgreen: )… Ma rog, in afara de exemplul concret, pentru ca pe mine inca nu m-a intrebat nimeni cat de tare sunt la engleza.

    In ceea ce priveste HR-ul, inca ma rog sa intalnesc intr-o buna zi un recrutor cu reale abilitati de HR.

    1. Daca insisti 😛 -> “autorul textului gazduit/invitat” sau “invitatului blogului”. Romana nu prea permite cuvinte compuse si eu unul sufar amarnic asa ca pot inventa expresii oricat de lungi. Pentru alea de sus esti moral responsabil :D.

  6. Bogdan, gresesti cu o chestie. Pagina “clasica” e de 2000 de caractere SAU 300 de cuvinte, de aia ti-au scris de pagini.
    Am lucrat in traduceri si domeniul e foarte complicat, am observat ca multi (nu zic de tine, ci in general) cred ca foarte usor sa traduci, dar nu e deloc asa. Eu nu traduceam, ci eram manager de proiect, dar ma minunam si eu de ce prostii imi veneau cateodata de la traducatori.
    Cat despre diplome and so on, un test din mai multe domenii cred ca rezolva problema chiar daca posibilul angajat are sau nu studii. Eu colaboram cu niste tipe (traducatoare) care nu aveau studii in domeniu, dar traisera in anumite tari, muncisera acolor, citisera mult si aveam un vocabular si o exprimare excelente.

    1. Daca nu exista o definite independenta de vointa omului, atunci pentru mine “pagina” nu exista. E doar questia aia de hartie. Spun asta pentru ca pagina o pot defini cum vreau eu. Poate fi A3, A4, A0, etc. Rup o coala de hartie, scrisa, daca vrei, in proportii aleatorii. Alea-s pagini? Apoi raman fractiunile de pagina, care, daca se aduna, duc la dureri mari de cap cu calculul lor. Plus, din nou, dimensiunea fontului. In schimb, cuvantul e acelasi peste tot. La fel si metrul, kilogramul sau secunda.

      1. Eu iti zic cum se considera pagina din perspectiva unui om care a fost ceva timp in domeniu. Nu ma refer la pagina in sine pe care poti scrie 3 cuvinte sau 3,000. E mai bine sa stii chestia asta, nu am zis-o cu rautate.

  7. Si eu stiu perfect engleza, dar nu am diplome cu care sa dovedesc, asa ca nu pot sa ma angajez ca traducator. Desi iubesc sa traduc. Dar stiu de la inceput ca nu as putea traduce texte cu termeni specifici din anumite domenii, gen mecanica. In schimb am tradus lucrari de diploma de medicina (pentru persoane cunoscute), pentru ca asta mi-e domeniul de activitate. As traduce beletristica, pentru ca tot timpul citesc ebook-uri si prefer variantele in engleza. Trebuie sa ai noroc sa te gaseasca cineva care sa te evalueze, sa vada ce stii.

  8. Este normal ca angajatorul sa aiba pretentii. Noul Cod, asa hulit cum este, pune problema cum trebue: daca nu esti competent, nu ai ce sa cauti in job. Se termina, sper, cu angajatii care au doar drepturi, niciodata obligatii.

    Acu’ este drept ca unele cerinte sunt cretine, dar asta este pana la urma problema angajatorului si el si-o va lua in nas, negasind oameni pentru job.

    Nu cred in diplome, desi am studii ‘formale’ de engleza. Am invatat mult peste ce oferea scoala ‘by doing’, vorba romanului. Ca si potential angajator pe web design (ceea ce nu se va intampla prea repede, ca prefer sa lucrez cu alti freelanceri, decat sa ma bag in rahat cu angajati) nu m-ar interesa diplomele pentru ca, ironic, eu nu am scoala de specialitate. Si asta nu ma impiedica sa lucrez de 10 ani in domeniu si sa castig foarte bine din asta.

    Eu as merge, in domeniul meu, pe portofoliu si un scurt test. Imi ia 5 minute sa-mi dau seama daca viitorul colaborator merita efortul sau nu.

    Oricum, ca si cunoscator bun de engleza (insert any foreign language) nu stai doar pe traduceri. Se pot face bani frumosi din content writing.

    1. Dojo girl, I kinda feel you. Si eu sunt “freelancer”, dar in alt domeniu si stiu ca e mult mai greu sa iti faci complet banii tai decat sa fii angajat. Pentru ca piata evolueaza si trebuie sa tii pasul.

      Se pot face bani frumosi si din content writing si din proofreading si din orice necesita cunoasterea si aplicarea limbii engleze, sau franceze, etc.

      1. Nu e usor, dar e posibil. Castig de 4-5 ori mai mult decat ultimul salariu, deci se poate. Drept ii ca, asa cum spui, nici nu arzi gazul de pomana, ca altfel ramai fara bani 🙂

  9. :)) Doicin, eram mai mult decat uimita de noul stil al Anei. Nici prin cap nu mi-a trecut ca nu este scris de ea, ci de tine. :))
    Oricum, articolul este foarte bun, iar raspunsul tau(cu modificari in functie de cerinte) este bun de trimis tuturor celor care au prea multe pretentii. :))

  10. Exista specializari pentru tarducatori. Spre exemplu, la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, exista Departamentul de Traducere si Interpretare. Ai diploma de traducator. Desigur, aceasta diploma nu iti asigura un loc de munca. Degeaba ai diploma daca nu ai cunostinte.

Leave a Comment