Aici și Acum … nu Atunci și Cândva

Suntem în permanentă căutare de … viață! Suferim, zâmbim, iubim și toate se întâmplă cu un scop în căutarea căruia ne aflăm dintotdeauna. Căutăm o semnificație în fiecare lucru pe care îl trăim, în fiecare sentiment care ne aleargă prin vene și în fiecare dezamăgire care ne ingenucheaza inima, când de fapt scopul e ea…viața însăși cu toate ale ei suișuri și coborâșuri. Da, suntem în căutarea binelui perfect și momentele când îl prețuim pe cel pe care îl avem sunt mai puține decât ne-ar fi îngăduit. Ați simțit vreodată că nu sunteți prezenți în viața voastră? Eu am simțit-o de nenumărate ori și nu, nu mă refer că trăiesc hrănindu-mă cu destinele altora sau că trăiesc mecanic fără să asimilez nimic din ce se întâmplă în jur, mă refer la faptul că trăiesc în viața mea de atunci și în viața pe care mi-o doresc s-o am cândva.

Acești doi inamici ai prezentului: Atunci și Cândva mă însoțesc întotdeauna lăsându-l pe Acum – cel cu adevărat important- să se ascundă undeva într-un ungher îndepărtat al minții mele. Sunt prinsă mereu în cum era altădată și cum ar fi fost dacă și mult prea concentrată pe ce va fi când sau ce va fi cândva… Dacă am fi măcar un sfert din zi conectați la ce se întâmplă cu adevărat cu noi aici și acum am ajunge să ne cunoaștem mai bine, să știm cu adevărat ce vrem și mai ales cine suntem. Preferăm însă să alegem calea cea mai ușoară, să ne adâncim în amintiri și să ne amăgim cu un viitor care s-ar putea să nu se întâmple vreodată.

Suntem mereu în căutarea unui drum ignorându-l cu desăvârșire pe cel pe care ne aflăm deja, ne imaginăm că vom ajunge la o destinație iar când o facem nu ne bucurăm pentru că suntem concentrați să visăm la următoarea. Alergăm spre, spre visuri, idealuri, planuri de viitor așteptând să înceapă cu adevărat viața când de fapt ea a fost mereu aici și acum, cei care n-au strigat  "prezent" suntem noi.

Și dintre toate cea mai aprigă meteahnă a firii umane este incapacitatea de a prețui ceea ce are. Nu zic că nu e în regulă să îți dorești mai mult dar uneori e bine să fii recunoscător pentru ceea ce ai și pentru ceea ce ești. E un clișeu usturător și dureros de real, însă nu, nu știm ce ne rezervă ziua de mâine și tot ce putem face este să oprim mintea să mai alerge în trecut sau să mai caute universuri posibile în viitor. Să-i punem stop și să-i dăm play…. Aici și Acum.

visuri

Alex Band – Only One

Asculta mai multe audio diverse

Related Post

13 Thoughts on Aici și Acum … nu Atunci și Cândva

  1. Aici si Acum sunt poate, prb fiecaruia dinre noi, desi eu m-am rupt cumba de Cabdva sau Atunci. Merg pe Acum si Aici tot mai mult si mi e tare. Ce a fost…a avut grija Rogers (un psihoteraput care a initiat terapia centrata pe persoana, sau terapia pe Aici si Acum) prin intrmediul formarii din facultate (am terminat psihologie)…

    Desi trecutul are bagajul lui afectiv, prezentul trebuie trait, trecutul a fost trait, poate trebuie doar rememorat, dar retrait …nu cred!

    Ps. Imi place alegerea piesei!:)

    1. Si eu incerc sa ma educ, sa imi educ mintea si sufletul sa nu mai rataceasca pe taramuri apuse demult si nici sa-si imagineze lumi si existente care poate nu se vor intampla…
      Foarte bine faci ca reusesti sa traiesti in Aici si Acum si ca te-ai desprins de Candva si Atunci…

  2. Drumul catre viitor trece numai prin prezent, asa ca fiecare moment prezent contribuie la ceea ce vom fi in viitor. Eu cred ca poti ajunge unde iti doresti doar concentrandu-te si muncind, in prezent, la viitorul tau. Nu prea vad de ce ai trai absent fata de ceea ce te inconjoara, insa intr-adevar, cautarile de sine ne pot distrage de la a fi si a face propriu-zis ceva. Si aici fiecare dintre noi trebuie sa isi gaseasca echilibru intre cele doua, ca sa nu ne trezim, in viitor, ca am ramas blocati doar in visuri.

    1. Eu incerc de fiecare data sa ma gandesc ce ar spune Ana din viitor daca m-ar intalni aici si acum. Daca i-ar placea ceea ce fac, ce simt si pe unde ma impart in loc sa fiu prezenta si sa ma concentrez in a-i oferi ei un prezent de care sa se bucure pe deplin.

  3. Cred ca am simtit cu totii asta la un moment dat,dar oricat ne-am stradui,nu putem lasa deoparte trecutul.Intr-adevar,ar trebui sa pretuim mult mai mult prezentul,sa fim multumiti de ceea ce avem si ceea ce suntem,sa ne gandim ca poate unii n-au fost atat de norocosi si sa nu mai visam atat de mult,sa ne facem atatea planuri.Sa nu avem atatea asteptari de la viata,tocmai ca sa nu ramanem dezamagiti candva.Cel mai bine e sa traim clipa,de restu’are altcineva grija.

    1. Trecutul este important, zic eu, pentru ca pe baza lui ne cream perceptiile legate de prezentul nostru, pe baza lui luam acum deciziile, hotaram ceea ce vom face. Este foarte important cum ne pretuim amintirile…si mai ales ce am invatat din trecut

    1. Asa cum spunea Ancuta mai sus este important sa gasim echilibrul perfect pentru noi intre trecut, prezent si viitor, asadar, in speta pentru: acum, candva si aici. Sa reusim cumva sa-i facem prieteni si nu dusmani. 🙂

  4. Oficial m-am despartit de trecut de cativa ani si am ajuns sa-l privesc AICI si ACUM cu zambetul pe buze. Toate ” mizeriile ” de atunci la urma urmei m-au adus aici prin urmare nu ii (mai) port ranchiuna. Ce am pierdut a fost de pierdut si-am facut loc pentru lucruri mai bune!

    Traiesc prezentul cu tot ce imi ofera pentru ca de nu mi-l traiesc nu-mi pot cladi viitorul.

Leave a Comment